Din nou despre adoptii

Categoria (Jurnal de adoptie) Scris de Dana Hirnea on 21-03-2013

Chiar daca eu sunt una dintre persoanele norocoase care aproape (mai e putin pana la final) au reusit sa adopte un copil, sunt constienta ca tot ce se povesteste despre lungul traseu al dosarelor de adoptie  nu e intamplator. Sutele de voci de pe formuri nu “striga” degeaba.

Eu am avut noroc. Locuiesc intr-un oras mic si poate sansele mele au fost mai mari. Inteleg ca in Bucuresti treaba e cumplita. Vorbeam cu o colega de serviciu de la o sucursala din Bucuresti care a trecut prin aceasta experienta si care la momentul in care a adoptat ea copilul spunea ca nu existau in Bucuresti copii adoptabili mai mici de opt ani.

Ieri a avut loc in Bucuresti o conferinta de presa a Asociatiei SOS Infertilitatea, asociatie care incearca sa atraga atentia a modului greoi in care merg lucrurile in Romania.

Desi legea adoptiilor s-a schimbat  in aprilie anul trecut, numarul de copii adoptabili e mult mai mic decat inainte. Se presupune ca aceasta lege ar trebui sa usureze traseul prin care un copil ar putea deveni adoptabil. Si totusi, undeva exista o disfunctionalitate. Din cuplurile participante la cursurile de atestare ca parinti adoptatori, noi am fost singurii norocosi. Si poate sunt parinti care isi doresc copii foarte mici, dar unul din cuplurile participante a optat pentru un copil de pana la 7 ani. Si desi au scris in cerere ca isi doresc un copil sanatos, toti copii prezentati aveau probleme de sanatate. Asta e semn ca cineva nu isi face bine treaba, sau ca distribuirile pe care le face Oficiul Roman pentru Adoptii sunt la intamplare, fara a lua in calcul cerintele parintilor.

Reprezentantii Oficiului Roman de Adoptii declara ca procesul e greoi pentru ca „parintii adoptatori vor copii perfecti”.  Eu cred ca sunt si cazuri in care parintii insista pentru un copil foarte mic, de un anume sex sau cu anumite caracteristici – ochi  albastri, de exemplu. Dar cum spuneam mai sus daca in cerere sunt rubrici in care se completeaza anumite caracteristici, banuiesc ca ele ar trebui luate in seama. Primul copil ce ne-a fost prezentat avea o mama schizofrenica si inca doua rude in familie cu acelasi istoric. Avea doar 10 luni si aparent era dezvoltat normal pentru varsta sa. Dar recunosc ca nu am avut puterea sa-mi asum un asemenea risc pentru o boala ce s-ar putea transmite de la mama naturala la copil.

Si spun a nu stiu cat-a oara ca sunt norocoasa. Matei e sanatos si un copil normal. Dar nu pot sta impasibila vazand ce se intampla.

Inteleg ca e normal sa se intrebe familia naturala daca doreste sau nu copilul, dar e in interesul copilului o familie naturala ce-l trimita la cersit? Si sunt convinsa ca daca cineva din famila naturala l-ar fi dorit il revendica singur nu trebuia sa astepte reprezentantul DGASPC sa-l convinga de asta. Dar cine stie!? Poate nu inteleg eu in profunzime subiectul.

Am vrut atrag atentia asupra actiunii laudabile a Asociatiei SOS Infertilitatea si sa ma alatur lor in incercerea de a face cunoscuta aceasta chestiune.

Be Sociable, Share!

Comentarii:

(3) Comentarii pentru Din nou despre adoptii

  1. Danuta,ce sa zic?Eu ma bucur ca tu ai avut norocul acesta de a deveni mamica intr-un timp relativ scurt insa eu sunt din ce in ce mai revoltata.Eu una ma simt mintita,pacalita,totul este superficial.Cu cat afla mai putine lucruri despre copil,cu atat mai bine crezand ca ce nu se stie,nu exista.Un copil precum Matei este 1 la 10000.Nu cred ca exagerez cu nimic.Prefera sa incheie niste adoptii mai putin reusite decat sa-ti arate ceea ce astepti tu.
    Pe mine ma mira foarte tare ca se striga sus si tare ca nu sunt copii mici.Dar unde sunt?Ca zilnic sunt abandonati.Nu sunt mici ca asteapta sa se faca mari…sau ce?????Multe intrebari…putine raspunsuri.
    Felicitari Danuta!

  2. VREAU SA VB…SI EU CEVA CU DVS—-MERSII MULT……FACEBOOK——-https://www.facebook.com/sorinel.pustiu.7

  3. Ma bucur ca ai luat intiativa de a vorbi despre acest lucru.
    Felicitari.

Scrie un comentariu