Dezamagirile lui 2012

Categoria (Lumea prin ochii mei) Scris de Dana Hirnea on 31-12-2012

Calatoresc prin timp si prin viata. Imi caut inca drumul, pasind adesea pe langa el sau traversand diverse obstacole.  Si timpul asta trece, trece nemilos lasand urme. Ma bucur ca s-a dus  anul asta. Nu a fost un an bun pentru mine. Privesc cu speranta si un dorit optimism spre 2013. Poate va fi mai norocos avand in vedere ca cifra 13 e o cifra norocoasa pentru mine si sotul meu.

Incerc sa vad lucrurile bune care s-au intamplat, dar din pacate simt mult mai pregnant gustul dezamagirilor.

Am inceput in 2010 sa construim o casa. Nici unul din noi n-a stiut ce inseamna asta. Cat consum de timp, bani, nervi si lacrimi inseamna asta (lacrimile la mine, nervii la sot). Suntem aproapte de final. Banii s-au terminat, dar noi inca nu ne-am mutat in casa noastra. Lucrurile sunt deja acolo, doar noi locuim la rude. Am predat garsoniera inchiriata, sperand ca vom petrece sarbatorile de iarna in locul ce va deveni „la noi”. N-a fost sa fie. Mai e putin. Ianuarie 2013 va fi „la noi”. Ce sa zic? Incerc sa vad si partea buna a lucrurilor. Am scapat doar cu un imens credit de nevoi personale, fara sa ipotecam casa si sa ne indatoram pe 20-25 de ani.

In alte ordine de idei am demarat procedurile de adoptie. Am facut actele necesare, am urmat cursurile, am obtinut atestatul urmand sa ne prezinte un copil. La jumatatea lui decembrie am vazut un copilas, dar n-am simtit ca e al nostru. Probabil ca in 2013, o sa apara si Junior.  Uneori lucrurile se intampla atunci cand trebuie sa se intample. Sau nu se intampla cu un scop. Probabil asa trebuie sa fie. Incerc sa-mi pastrez optimismul si imi place sa cred ca se va intampla.

A fost un an in care am simtit gustul amar al dezamagirii, cand prieteni pe care-i credeam prieteni pe viata mi-au aratat ca inca o data nu ma pricep la oameni. Ca oricat de mult incerci sa pastrezi o prietenie oamenii se schimba. Poate nu e neaparat vina lor. E vina vremurilor in care traim. E si vina noastra. Nici noi nu mai suntem aceiasi. Oamenii se schimba influentati de mediu, de evenimente.

Si totusi, atat lucrurile placute cat si cele mai putin placute fac parte din viata. Viata asta usoara sau grea, ce trebuie traita pana la capat asa cum ne-a fost data. Si suntem suma experientelor traite. Daca invatam ceva din ele mai trecem un prag si poate pana la urmatorul vom primi mai putine lovituri. Daca n-am invatat nimic, atunci e vina noastra si atunci destinul sau poate cineva acolo sus mormaie in barba si isi spune… „degeaba”. Mi-ar placea sa cred ca nimic din ce mi se intampla nu-i degeaba.

Scrie un comentariu