Lumea prin ochii mei

Pentru ca asta e un blog personal, imi pot permite uneori sa spun aici La multi ani unor persoane dragi, chiar daca asta nu e de interes general.

Am multi berbeci in jur de sarbatorit, dar anul acesta voi scrie doar despre unul.

L-am cunoscut in 2006 si l-am placut in primul rand pentru ca o facea fericita pe prietena mea cea mai buna, actiune ce continua pana in zilele noastre. Putea sa aibă o mie de defecte… daca ea e fericita, pentru mine e destul. Dar n-are o mie de defecte asa ca e si mai bine. Serios si cu o voce joasa, mormaind uneori si parand nemultumit, carcotas adesea dar  hatru si extrem de simpatic, asa se prezinta cel ce avea sa-mi devina nas in 2010.

Si bineinteles ca cea mai tare replica a evenimentului i-a apartinut tot lui: “Ha, ha! O sa-mi pupe mana un dinamovist”, el fiind un sustinator al ros-albastrilor. 🙂

Si cum sa nu-l placi, cand ca sa-si spele pacatele ca din cauza lui n-am vazut eu magnoliile la Balcic, mi-a daruit o frumusete de tablou cu magnolii inflorite pictate chiar de el.  (A propos, aia plantata de mine anul trecut, s-a uscat… n-a rezistat peste iarna)

Stiu ca citeste blogul desi nu comenteaza niciodata (macar un like ar putea si el sa dea la cate un articol :P). De criticat n-are inima s-o faca, desi se pricepe  tare bine la asta.

Evident ca fotografiile mele i se par foarte bune. Daca nu-si lauda el fina, atunci cine? Si pentru ca facut o frumusete de copil (nu singur… ci cu nasa-mea, sa se noteze acest lucru!) pe care l-am fotografiat si a ajuns vedeta site-ului, nu a mai contenit cu laudele, uitand ca minunea aia de copil a facut toata treaba.

Nu-mi propun aici sa-i fac un portret, ci doar am vrut sa marchez putin momentul pentru ca tot vrea el ca anul acesta sa treaca neobservata ziua lui. Pai daca-i asa draga nasule, las’ sa afle tot Goagalu’ ca-i ziua ta.

Asadar, sa fii sanatos si iubit si la multi ani fericiti!