Lumea prin ochii mei

Am vazut de curand o reclama la detergent, unde o „duduie” imbracata in alb imaculat isi schimba singura uleiul la masina si vai!… isi murdareste bluza care nu se poate spala decat la o temperatura de 20 grade.  Foarte realista reclama… Toate femeile pamantului isi schimba singure uleiul la masina.

Eu sunt tipa a-tehnica. Nu ma omor dupa butoane si nici nu tin neaparat sa inteleg cum functioneaza toate masinariile inventate sa ne usureze viata. E destul daca stiu pe ce buton sa apas ca sa porneasca masina care a fost creata sa ma ajute. Ma refer la masina de spalat, robotul de bucatarie, aspirator si alte asemenea.

Cat despre masina pe care o conduc, ma multumesc sa stiu doar cum porneste, cum schimb vitezele si posturile de radio si cam atat. N-am fost curioasa niciodata sa deschid singura capota la masina si sa vad ce se ascunde acolo. La ce bun, daca tot nu as sti ce sa-i fac?  Stiu unde-i roata de rezerva, dar nu m-as descurca s-o schimb. Recunosc ca pana acum Dumnezeu a fost bun cu mine, si n-am facut pana singura in mijlocul campului.

Numai ca de ceva vreme masina ce ma duce si m-aduce de acasa la serviciu ci viceversa, plus in timpul zile pe la niste vizite pe la clienti are o mare problema. Nu prea mai porneste din primele incercari. Cand trebuie sa plec de acasa, treaba-i simpla… mai intarzii putin dar rezolva sotul meu problema. Numai ca „uratica” face figuri de obicei cand nu-i sotul langa mine.

Prima data am patit-o cand voiam sa plec de la serviciu si voiam sa-mi incep victorioasa week-end-ul. Ooops! Nu porneste si pace. Sun acasa si primesc indicatii pretioase prin telefon. Deschide capota… vezi ca-i un buton acolo, asa.. cauta nu stiu ce pompita si vezi daca-i aer pe furtunasele alea. Este… acum da la pompita aia pana iese… Imaginati-va, eu in costumul meu office, aplecata peste masina sa rezolv spinoasa problema. Eheee… am avut noroc… a aparut un coleg intarziat si m-a salvat.. Mai aveam cumparaturi de facut dar nu m-am mai riscat. O data pornita masina am venit direct acasa.

Vreo doua zile a mers treaba… dupa aceea se repeta secventa. Intre timp am devenit experimentata, am invatat ce sa-i fac s-o pornesc. Numai ca ma face de ras atunci cand ma grabesc mai tare sau in locuri cu multa lume. Daca ar filma cineva cum stau eu aplecata peste masina (ca sa nu zic cu fundu-n sus) incercand sa remediez problema…. imaginea e demna de toate comediile.

Stiu… sfatul dvs ar fi s-o duc o data in service si sa rezolv problema, numai ca  remedierea problemei costa ceva banuti pe care nu-i avem deocamdata si prin urmare mai lungim boala.

De ce am scris despre asta? Poate aflu si eu cate femei se pricep sa-si repare masina, cate isi schimba singure uleiul ca-n reclama sau cate stiu sa-si schimbe singure roata de rezerva. 🙂

P.S. Sa nu va imaginati ca cea din imagine sunt eu, iar masina nu seamana nici pe departe cu „uratica”…dar daca voi castiga la loto… imi iau o masina noua, 4×4 si rosie 🙂