nov.

29

Maramures

categoria (Lumea prin ochii mei) Scris de Dana Hirnea on 29-11-2010

 

         Zilele frumoase ale concediului nostru s-au cam terminat. Zi mohorata. Am pornit spre Maramures prin ploaie. Drum lung si plin de zone in lucru. Rezervasem o camera la o pensiune in Baia Mare – Dealul Florilor. Pe internet pensiunea arata bine, numele era interesant. Surpriza insa. Cand am ajuns am constatat ca lipit de pensiune se afla un cimitir, iar camera alocata noua avea ca priveliste: ghici? Ei bine, da! Chiar cimitirul.Ne-au schimbat pana la urma camera, cu una care avea ca priveliste curtea interioara a pensiunii. Oricum nimeni nu se poate plange ca nu e o zona linistita.  
        Trebuie sa recunosc ca n-am plecat in aceasta calatorie documentati. Intrucat nu ne-a iesit pasienta cu Budapesta si cum ajungem mai rar in coltul acela de tara, ne-am propus sa vizitam tot ce se poate intr-un timp asa de scurt.  Asa ca am optat pentru Sapanta si Valea Izei unde am auzit ca se pastreaza intacte traditiile populare. Am ajuns la Sapanta spre seara, cand se lasase frigul. Cimitirul e intr-adevar neobisnuit pentru noi.    
      In primul rand toate crucile sunt vopsite in albastru, avand un epitaf in versuri despre cel disparut si un portret stilizat. 
     Un epitaf celebru, folosit inclusiv in micile magazine de suveniruri de la poarta cimitirului este:
Sub aceasta cruce grea
Zace biata soacra-mea
Trei zile de mai traia
Zaceam eu si cetea ea
Voi care treceti pa aici
Incercati sa n-o treziti
Ca acasa daca vine
Iarai cu gura pa mine
Da asa eu m-oi purta
Ca-napoi n-a inturna
Stai aicea draga soacra-mea
     Am vizitat Baia Mare tot pe inserat. Asa ca toate fotografiile din acest oras sunt iarasi la lumina becurilor si reflectoarelor. Din pacate nu numai in Baia Mare ci si in alte orase cladirile importante de interes istoric nu sunt marcate in nici un fel. Langa Turnul lui Stefan se aflau doua biserici: una ortodoxa si una catolica. In cea catolica, un cor de copii repeta pentru Craciun probabil. Cea ortodoxa nu era deschisa.  Asa ca nu stiu sa va spun ce biserici am vazut, stiu doar ca erau foarte frumoase. Postez fotografiile, poate le vede cineva din Baia Mare si ma lamureste.
    Centrul vechi al orasului cuprinde un complex arhitectural declarat monument istoric si peste 20 de constructii medievale. Restaurante, baruri, sedii de banci sau magazine de antichitati isi au sediul in aceste cladiri.  Desi era doar 19– 19:30, destul de putin populat orasul. Am dat vina pe frigul de afara.
    In urmatoarea zi am parasit Baia Mare si ne-am indreptat pe Valea Izei urmand sa trecem in Moldova.  E imposibili sa nu remarci frumusetea portilor traditionale maramuresene sculptate cu atat de multa migala sau sa nu te amuzi la copacii cu oale din unele curti. Dar cel mai mult in aceasta zona mi-au placut bisericutele de lemn, cu turle foarte inalte. Punctul culminant al zilei a fost vizitarea Manastirii Barsana. Bisericuta e mica, intunecata. Un firicel de lumina patrundea printr-o mica fereastra. Un loc in care poti sta un timp doar tu cu gandurile tale incercand o comunicare cu divinitatea.
     Trecand muntii spre Moldova am avut parte de multa zapada. Un traseu frumos, pe care speram sa-l repetam intr-o vara sau intr-o toamna aramie sau de ce nu, si primavara. Acum ne-am bucurat de brazii inzapeziti si de putinele momente in care soarele reusea sa sparga plafonul de nori.
     Datorita zapezii am renuntat sa mai petrecem o noapte in nordul Moldovei asa cum ne propusesem asa ca iata-ne inapoi in micul nostru orasel unde ne astepta cu drag si dor motanul…

 

 

 

nov.

26

Oradea

categoria (Lumea prin ochii mei) Scris de Dana Hirnea on 26-11-2010

     Ma gandisem initial sa continui cu Jurnal de calatorie III, IV, etc, dar ma gandesc ca vor urma si alte calatorii, sper ca din ce in ce mai multe si la un moment dat voi pierde sirul.
     Toamna faina si luminoasa. Cam frig azi. Mi-au inghetat mainile pe aparatul de fotografiat, dar pozele pe care le postez in seara asta pe blog sunt facute de mine si nu de artistul familiei. Nu sunt la fel de spectaculoase ca cele de ieri si alaltaieri, dar asta e… nu putem face toti poze geniale.
     Am ramas in Oradea astazi si pentru ca am vazut destul de mult din oras, pot spune ca intra in top 3 orase romanesti preferate alaturi de Cluj si Timisoara.
     Centrul istoric al orasului e plin de cladiri cu o arhitectura foarte faina unele mai bine intretinute, altele mai putin, altele in curs de renovare. Orasul e strabatut de Crisul Repede. De-a lungul raului am reusit sa fac niste poze destul de dragute.
    Pe langa cladirile situate central si concentrate in centrul istoric, am mers sa vizitam Cetatea Oradea. Dezamagire totala. In interior functioneaza Facultatea de Arte vizuale. Probabil cateva lucrari ale tinerilor artisti moderni erau pe expuse alandala in curtea interioara. Modernismele astea dupa umila mea parere nu aveau nici o treaba cu o cetate a carei constructie a inceput in sec al XI-lea. Dar poate nu inteleg eu arta.
    O firma de constructii angajata probabil pentru lucrari de renovare a cetatii invadase curtea cu diverse masini si utilaje de lucru. In afara de panoul de la intrare cu un scurt istoric al cetatii in interior nici un indicator, nici o placuta cu explicatii. In curtea interioara destul de multe masini in afara de cele ale firmei de constructii, desi se specifica destul de clar ca e interzis accesul. Un amestec de vechi si nou in paragina. Dezolant.
    Restul orasului e extraordinar de frumos dar cu parere de rau maine ne vom indrepta spre alte meleaguri. 
nov.

24

Jurnal de calatorie II

categoria (FOTOGRAFII, Lumea prin ochii mei) Scris de Dana Hirnea on 24-11-2010

     Astazi ne-am pornit mai greu la drum. Aveam in plan Pestera Ursilor si destinatia finala Oradea unde vom ramane peste noapte.
     N-am vazut prea multe pesteri in viata mea. De fapt singura de care imi amintesc acum e pestera Dambovicioara pe care am vazut-o intr-o tabara in clasa a V. Iar daca am vazut si alta, nu imi aduc aminte in acest moment. Pestera Ursilor se numeste asa datorita numeroaselor fosile de ursi descoperite aici. Turistii pot vizita doar o parte din pestera, o alta fiind destinata exclusiv cercetarilor.  Se pot vizita doar 3 galerii care se numesc Galeria Ursilor, Galeria Emil Racovita si Galeria Lumanarilor. Formatiunile de stalactite si stalagmite, de diferite forme si marimi lasa loc imaginatiei si propriilor interpretari, dar unele dintre ele au fost „botezate” de cei ce se ocupa de pestera. Casuta piticilor, Lacul cu nuferi, Coloana infinitului sau Sfatul batranilor sunt cateva din denumirile de care vorbeam. Restul stalactitelor sau stalagmitelor isi asteapta botezul.
     Am strabatut satele din Arad si apoi din Bihor, sate cu case la sosea, fara curti ca in Moldova, case foarte colorate (cam mult portocaliu – sper ca nu cu influenta politica ci doar optiuni de gusturi estetice proprii) si biserici cu turle foarte inalte. In majoritatea satelor existau cel putin 2 biserici: una ortodoxa si una catolica, biserici foarte frumoase diferite ca arhitectura fata de cele din Moldova. Se simte mult influenta vestica.
     Inainte de Oradea, ne-am oprit la Baile Felix. Asadar putem spune ca in saptamana noastra de miere am fost la bai. La pensioara vom alege discotecile. 🙂 Hoteluri vechi mari, gri si urate, alaturi de pensiuni foarte noi si cochete. Statiunea nu era foarte populata ca nu e sezon, dar nici pustie. Un tur de ansamblu sa ne facem o idee despre statiune, un sofer de autobuz obraznic si un restaurant in care am fost „asasinati” de muzica de pe Favorit TV e tot ce ramane in mintea noastra.
     Oradea. Ne-am cazat si a urmat o scurta documentare despre oras. Am pornit spre centrul istoric, dar deja se innoptase. Asadar pozele din Oradea sunt poze de noapte ca si cele din Arad. Dar pentru ca Oradea ni s-a parut mult mai frumoasa decat Aradul ne-am propus sa mai ramanem o zi pentru a admira orasul.
     Deocamdata poze din Pestera Ursilor si Oradea by night. Promit sa revin cu poze cu minunatele cladiri din acest oras, la lumina zilei.
nov.

23

Jurnal de calatorie I

categoria (FOTOGRAFII, Lumea prin ochii mei) Scris de Dana Hirnea on 23-11-2010

       Am pornit in saptamana noastra de miere, luni foarte de dimineata. Luna plina ne-a insotit pe traseu. O luna imensa, pe care am urmarit-o in muntii Vrancei printre brazi. Si apoi un rasarit spectaculos la poalele Fagarasului. Luna n-am fotografiat-o, dar o fotografie cu rasaritul o postez aici ca sa va bucurati si voi de priveliste.
       Ne propusesem sa petrecem cateva zile in Budapesta, cu un popas scurt in Arad. N-am reusit sa trecem insa de vama, pentru ca aveam buletinul invalid. Mi l-au perforat la starea civila in 13 noiembrie, si n-am apucat sa-l schimb. Am incercat in Nadlac… n-a mers… ne-am reintors in Arad, incercand sa obtinem un pasaport temporar (sfatul vamesului din Nadlac 🙂). Nici asta n-am reusit. Ne-am incercat din nou norocul cu vama de la Turnu. Acolo acelasi rezultat. Si in plus, cei de la Nadlac anuntasera vama din Turnu de incercarea noastra, asa ca am renuntat pana nu ne alegeam cu vreo amenda sau ceva asemanator.  Asa ca ne-am reintors in Arad, reconfigurand traseul saptamanii nostre de miere.
        Mai ramanem o noapte in Arad, si apoi plecam spre Oradea, Cluj si cine stie ce idee ne mai vine. Traseul il stabilim seara pentru a doua zi, daca avem internet in camere. In prima noapte petrecuta in Arad, n-am avut desi pensiunea la care ne facusem rezervare scria pe site ca ofera acces la internet. A doua seara avem mai mult noroc. Avem net. E adevarat ca se mai intrerupe el din cand in cand, dar putem comunica, si iata ca pot posta pe blog.
       Aradul e un oras linistit si frumos. Am gasit centrul istoric, cu o catedrala ordodoxa nou construita si impunatoare. Catedrala ortodoxa veche „Sf. Ioan Botezatorul”, construita pe la mijlocul secolului IX, in stil baroc e mult mai mica dar are un farmec special. Nu e amplasata atat de central, nu beneficiaza de lumini care s-o puna in valoare dar e construita de un arhitect cu mai mult bun gust decat cea noua, a carei constructie a inceput in 1998.   
       Cel mai mult mi-a placut catedrala romano-catolica. Am intrat sa o vizitam pe la ora 18, in momentul in care incepea o slujba de seara.  N-am participat niciodata la o slujba catolica. Pe cat e de frumoasa la exterior pe atat de impresionanta in interior. Si desi slujba se desfasura in limba maghiara, adica n-am inteles nici un cuvintel, incarcatura emotionala a fost deosebit de mare.
       Multe dintre cladirile foarte frumoase ale Aradului sunt puse in valoare cu ajutorul iluminatului arhitectural.  Lumini calde si reci scot in evidenta anumite parti ale cladirilor. Catedralele, teatrul sau Primaria, Prefectura si Consiliul judetean sunt bine iluminate asa cum veti vedea in cateva poze postate mai jos. Din pacate sunt si cladiri la fel de frumoase care nu beneficiaza de iluminare si e pacat. Catedrala ortodoxa veche sau  Palatul cultural sunt doar doua din cladirile descoperite de noi.
       Fotografiile postate nu sunt  facute de mine ci de sotul meu, dar cum bunurile dobandite pe timpul casatoriei sunt comune, mi-am permis sa le postez aici, bineinteles cu acordul lui. 

 

nov.

20

Chestionarul lui Proust

categoria (Lumea prin ochii mei) Scris de Dana Hirnea on 20-11-2010

         Numele sub care e cunoscut – chestionarul lui Proust – provine de la răspunsurile date unor intrebari de către Marcel Proust, păstrate în jurnalul prietenei sale, Antoinette Faure. Ulterior  la acest set de intrebari au raspuns diverse personalitati. Voi incerca si eu sa raspund acestor intrebari fara a avea pretentia de a ma considera vreo personalitate. E un joc, un exercitiu, la care va invit sa participati si voi.
  1. Principala mea trasatură:  perseverenta (Proust: Nevoia de a fi iubit si, mai precis, nevoia de a fi mangaiat si rasfatat, mai mult chiar decat nevoia de a fi admirat).
  2. Calitatea pe care doresc să o intalnesc la un barbat: inteligenta, umorul.(Proust: Farmecele feminine.)
  3. Calitatea pe care o prefer la o femeie: inteligenta, umorul, eleganta (Proust: Insusirile barbatesti si directetea camaradereasca.)
  4. Ce pretuiesc mai mult la prietenii mei: loialitatea(Proust: Faptul că sunt tandri cu mine, dacă persoana lor e suficient de sofisticata pentru a da un pret mare tandretei lor.)
  5. Principalul meu defect:  orgoliul (Proust: Sa nu stiu, să nu pot să vreau.)
  6. Indeletnicirea mea preferata:  leneveala (Proust: Sa iubesc.)
  7. Visul meu de fericire:  o familie sanatoasa (Proust: Mi-e teamă că nu e destul de inalt, nu indrazesc sa-l spun, mi-e teamă ca-l voi distruge spunandu-l.)
  8. Care ar fi pentru mine cea mai mare nenorocire:  pierderea cuiva drag (Proust: Sa nu le fi cunoscut pe mama si bunica.)
  9. Tara/locul in care as vrea sa traiesc: intr-o cabana la munte (Proust: Aceea in care lucrurile pe care e vreau s-ar realiza ca prin farmec si unde tandretea e intotdeauna impartasita.)
  10.  Culoarea mea preferată: rosu (Proust: Frumusetea nu se afla in culori, ci in armonia lor.)
  11.  Floarea care-mi place: magnolia (Proust: A ei, si apoi, toate.)
  12.  Pasarea mea preferata: lebada(Proust: Randunica)
  13.  Prozatorii mei preferati : Marquez, Dostoievski, Eliade (Proust: Astazi Anatole France si Pierre Loti.)
  14.  Poetii mei preferati: Mihai Eminescu, Serghei Esenin,Omar Khayyam (Proust: Baudelaire si Alfred de Vigny.)
  15.  Eroii mei preferati din literatură :Tanarul Eliade in Romanul adolescentului miop (Proust: Hamlet.)
  16.  Eroinele mele preferate din literatură Scarlet O’Hare (Proust: Bérénice.)
  17.  Compozitorii mei preferati: Chopin, Mike Oldfield (Proust: Beethoven, Wagner, Schumann.)
  18.  Pictorii mei preferati Claude Monet; Wassily Kandinsky (Proust: Leonardo da Vinci, Rembrandt.)
  19.  Eroii mei preferati din viata reală – n-am(Proust: Darlu, Boutroux.)
  20.  Ce urasc cel mai mult: rautatea oamenilor (Proust: Ceea ce e rau in mine.)
  21.  Calitatea pe care as vrea s-o am din nastere: creativitatea (Proust: Vointa si seductiile.
  22.  Cum as vrea sa mor: linstita(Proust: Mai bun – si iubit.)
  23.  Greselile ce-mi inspira cea mai mare indulgenta: cele neintentionate(Proust: Cele pe care le inteleg.)
  24.   Deviza mea: Si maine e o zi… (Proust: Mi-ar fi prea frica sa nu-mi poarte ghinion!)
nov.

16

Vara de noiembrie – Lucian Blaga

categoria (POEZII) Scris de Dana Hirnea on 16-11-2010

Iubito-mbogateste-ti cantaretul,
muta-mi cu mana ta în suflet lacul,
si ce mai vezi, vapaia si înghetul,
dumbrava, cerbii, trestia si veacul.
Cum stam în fata toamnei, muti,
sporeste-mi inima cu-o ardere, cu-n gand.
Solar e talcul ce tu stii oricand
atator lucruri sa-mprumuti.

O, lumea, daca nu-i o amagire,
ne este un senin vesmant.
Ca esti cuvant, ca esti pamant,
nu te dezbraci de ea nicicand.
O, lumea e albastra haina,
în care ne cuprindem, stransi în taina,
ca vara sangelui sa nu se piarda,
ca vraja basmului mereu sa arda.
nov.

14

Cea mai frumoasa zi!

categoria (Lumea prin ochii mei) Scris de Dana Hirnea on 14-11-2010

       Pe 2 noiembrie am postat primele ganduri pe acest blog. Am anticipat putin, folosind in avans numele pe care il port abia de ieri – 13 noiembrie. Daniela Hirnea, fosta Ion a trait ieri cea mai frumoasa zi.
       Ma uit pe degetul meu de la mana stanga. A aparut un element nou: o verigheta. In urechi imi rasuna cuvintele preotului care ne arata cununiile si ne spunea ca ne va lega pe vecie si dupa moarte.  O clipa, un timp, o viata, o moarte. Mi-ar placea sa fie asa: ce am inceput aici sa se continue pe taramul de dincolo, intr-o poveste fara sfarsit.
      Sunt prea multe de povestit despre ziua mea, ziua noastra de 13 noiembrie. Vremea a tinut cu noi si a fost o zi superba de toamna. Totul a decurs normal si firesc si nimic nu a intunecat aceasta zi.  Dupa 24 de ore de nesomn, m-am  asezat in pat cu regretul ca ziua s-a terminat. Dar avem o viata inainte, in care fiecare zi, poate deveni cea mai frumoasa.
nov.

06

"Toamna ca o revansa"

categoria (POEZII) Scris de Dana Hirnea on 06-11-2010


Adrian Paunescu nu mai e… dar vor ramane peste timp poeziile lui …

Sunt toti copacii incarcati de frunza,
munitia de toamna e intreaga,
si-n prabusirea prea adanc ascunsa
o mana trista s-a decis sa traga.

Un singur gest mai trebuie in clipa
abia legata de un fir subtire,
si pasarile lumii cu aripa
mai tin acest frunzar in naruire.

E-o toamna ca o ultima instanta
si ca un anotimp dupa-o betie,
si mana trista s-a atins de clanta
dar s-a retras: tragaci putea sa fie.

Si ce e cel mai trist din toate-acestea
e ca apel nu poate sa existe,
c-asa de natural s-a stins povestea,
incat pamantu-i plin de frunze triste.

Si fiecare frunza e o mana,
care-a uitat de tutelarul umar,
si ce va fi din toate sa ramana
decat senzatia de scrum si numar.

Atata tine micul drept la vara,
atata tine restul peste toamna,
si fiecare frunza ce coboara
ne-acuza, ne arata, ne condamna.

Cocori si gaste, randunici si rate,
se duc de-aici, sa nu cumva sa vada
cum noi cu toate frunzele in brate
ne pregatim de cea dintai zapada.

In arbori plini de scrum e frunza-ntreaga
ca-n niste tevi de arma fara tinta,
si mana trista n-are chef sa traga
si gura trista n-are chef sa minta.

In ochi batrani, cu lacrima etansa,
acestea toate vin de peste fire,
cum vine toamna, cea dintai revansa
a verii cand credeam in nemurire.

Adrian Paunescu – Toamna ca o revansa 
nov.

03

Merita?

categoria (Lumea prin ochii mei) Scris de Dana Hirnea on 03-11-2010

               Cea mai mare parte din timp si energie ne-o dedicam slujbei noastre. Intrebarea e: merita? Ce ne motiveaza sa consumam atat de multe resurse? Doar banii? Sau mai sunt si alte lucruri?
              Terminam studiile. Si vine vremea angajarii. In timpul facultatii am tot visat la marea corporatie in care vom fi angajati, si cum vom contribui noi la prosperitatea ei. Traim cu impresia ca fara noi nu se poate. Ca mult visata companie, ne va oferi dezvoltare personala si posibilitati de promovare. Oferta ni se pare mult mai atractiva, daca pe langa salariu firma ofera telefon, masina de serviciu laptop sau alte beneficii, dar nu luam in calcul ca toate acestea ne leaga si mai mult de firma.
              Multinationalele au grija sa ne reaminteasca valorile pe care le pretind de la noi: corectitudine, incredere, respect, transparenta, integritate,reciprocitate etc. insa uita la fel de des sa le ofere in schimb tocmai celor de la care le pretind.
              Target, buget, vanzari, marketing sunt  cuvinte care intra in vocabularul nostru si care ne obsedeaza permanent, pe langa cele din arsenalul de specialitate.  Nu iertam pe nimeni. Familia si prietenii sunt cei care au de suferit. Invariabil discutiile ajung sa se concentreze tot pe problemele de serviciu. Oare cum ar trebui procedat, ca la momentul plecarii de la birou, problemele sa ramana acolo pana a doua zi dimineata?
nov.

02

Hello

categoria (Lumea prin ochii mei) Scris de Dana Hirnea on 02-11-2010

Incep acum si aici o poveste, pregatindu-ma sa-mi fac noi prieteni. E o lume noua in care pana acum am fost doar spectator. Mi-a trebuit mult curaj sa fac acest pas. Nu sunt convinsa ca am ales bine momentul. Si totusi voi merge inainte, incercand sa povestesc despre cum vad eu lucruri, oameni si intamplari din jurul meu.

Titlul blogului mi-a fost sugerat iar ideea mi s-a parut foarte interesanta. Am constat dupa aceea ca o multime de oameni s-au gandit la acelasi lucru. Am vrut sa-l schimb, straduindu-ma sa gasesc o idée unica si originala. Dar n-am gasit nimic mai potrivit decat acesta, pentru ca intr-adevar mi-as dori sa va arat cum arata lumea prin ochii mei de mioapa. Din spatele ochelarilor se iveste o lume neclara, in care imi scapa amanunte si detalii dar care poate fi plina de surprize. Iar cand ma apropii, descopar asa de multe lucruri frumoase…