Lumea prin ochii mei

       Sta culcusit, cautand permanent caldura si apropierea prietenului lui cel mai bun. Cand nu doarme, are chef de joaca si nimeni nu are destul timp sa-l bage in seama. Asta seara a zmotocit o bucata de elastic pana a obosit. Poate ar trebui sa procedam precum mama lui Creanga, sa atarnam undeva niste motocei care sa-l provoace la distractie. Ati ghicit. E vorba de un motanel. E dragalas si trebuie sa recunosc ca m-a facut sa-mi schimb parerea despre animale.

     Am fost un copil crescut la bloc chiar daca in vacante mergeam la tara la bunici. Nu m-au atras niciodata animalele in mod deosebit. Erau frumoase in poze si in documentare. N-am avut niciodata porniri tandre catre vreunul.

     Pe motanul care a devenit acum al nostru, l-am privit la inceput cu rezerve zicandu-mi ca eu nu voi tolera niciodata un animal in casa, apoi l-am privit cu  amuzament, si incet, incet am inceput sa-l indragesc. Imi place cand ma intampina la usa la sosirea de la serviciu, cand isi intinde capsorul spre a fi mangaiat, cand isi linge labutele sau cand toarce cat o intreaga filatura.

     Si da. Motanul acesta m-a facut sa-mi schimb parerea despre pisici si despre animale in general. Daca inainte treceam pe strada nepasatoare, fara ca macar sa le bag in seama acum trebuie sa recunosc ca le remarc, le privesc, ma amuz, ma bucur. Sunt frumoase, elegante, dragute, pufoase, curioase, iubitoare, tandre, maiestuoase… Doamnelor, domnisoarelor si domnilor vi-l prezint pe cel de-al treilea membru al familiei noastre:

       Acum 36 de ani pe 19 ianuarie, spuneau DA in fata ofiterului starii civile parintii mei. Au imbatranit frumos, desi pentru mine parca timpul s-a oprit undeva in jurul varstei de 40 de ani a mamei si 44 a tatalui. Nu mai au demult varsta asta, dar mi-ar placea ca timpul sa se opreaza in loc. Au o relatie echilibrata si foarte frumoasa. Intotdeauna unul a stiut sa-l tempereze pe celalalt. Nu i-am vazut niciodata certandu-se, iar daca apareau uneori divergente de opinii, exista unul care ceda in favoarea celuilalt (cel mai adesea: tata).

      Nu le este foarte simplu. Muncesc mult. Ani lungi in schimburi de zi si de noapte si permanent si-au calculat fiecare banut muncit si castigat cu greu. Mi-ar placea sa pot sa le fac intr-un fel viata mai usoara.

      Cred ca cele mai frumoase cuvinte despre parinti le-a spus Adrian Paunescu in Ruga pentru parinti. In rest e greu sa spui in cateva fraze  ceva despre niste oameni care ti-au fost alaturi o viata si care au incercat sa-si creasca frumos cele doua fete de care acum sunt tare mandri.

      Cand ma gandesc la tata imi apare imaginea lui cu ochii inlacrimati la nunta surorii mele sau la nunta mea. Cand ma gandesc la mama trebuie doar sa-mi observ zilnic gesturile si miscarile.  Am realizat ca seman atat de mult cu mama, cand ma priveam intr-o vitrina a unui magazin si mi-am observat mersul, mers intiparit pe retina ochilor mei de copil. O recunosteam cand venea de la serviciu dupa mers. Si alte gesturi pe care le repet zi de zi, sau vocea care uneori seamana cu a ei.

      Le multumesc parintilor mei pentru tot ce au facut pentru mine si acum la ceas aniversar le urez multi ani impreuna, sa fie sanatosi sa-si creasca viitorii nepoti.

        Am primit pe mail cu ceva timp in urma 20 de indicii care te clasifica in categoria pitipoancelor. Am impartit o foaie de hartie in doua coloane si am punctat. Stanga NU, dreapta DA. Scorul 10 – 10. Nici mai mult nici mai putin. Avand in vedere articolul anterior in care va spuneam ca imi doresc o masina roz, balanta inclina mai mult catre categoria mai sus amintita. Dar cum masina roz, nu era in lista, deocamdata ma declar jumatate de pitipoanca.

        Iata si mai jos cele 20 de indicii.