aug.

18

Oaspetele BonCafe

categoria (Lumea prin ochii mei) Scris de Dana Hirnea on 18-08-2011

Timp de o saptamana am fost oaspete pe site-ul www.boncafe.ro. Ii multumesc Alinei ca a descoperit postarea mea si a considerat-o demna de acest site.
Imi place Bon Cafe si mai ales fetele cu blogurile lor. Nu m-as fi gandit niciodata sa ma autocaracterizez cu o aroma de cafea, asa cum au fetele ca motto pe blogurile gazduite aici.
Pe Alina Grozea – Frappé – Un gust amestecat, năvalnic, dulce-amărui, istorii vesele şi triste, sentimente neţinute-n frâu – o citesc demult, pe vremea cand avea blogul gazduit de Revista Tango. Ma regasesc adesea in cuvintele ei si o citesc cu constiinciozitate imediat ce-si publica articolele.
Nuami Dinescu – Café au Lait – Alb şi negru, rece şi cald, putere şi candoare, mărturisirile unui suflet de artist – o admir de pe vremea cand era la Teo pentru umorul ei. Ce iluzii vand televiziunile! Cine ar fi crezut cata sensibilitate se ascunde sub masca Tantei?
Si pe Nouria Nouri – Irish Coffee-  Cafeaua contrastelor care îţi îmbată simţurile şi te provoacă la adevăr,  o stiu demult si o citesc demult. M-am bucurat sa o regasesc aici cu sinceritatea ei uneori taioasa.
Pe celelalte doua doamne sensibile si talentate le-am descoperit aici: Luminita Iliescu – Espresso –  Cafeaua tare, aromată, a confesiunilor tandre şi sincere, a întâlnirilor pline de romantism si Cora Manole –  Cappuccino – Aroma de neconfundat, gustul delicios al opiniei susţinute cu stil şi îndrăzneală.
Mie imi place cafeaua amara, amara si combinata cu o prajitura cremoasa si dulce care sa intensifice gustul cafelei.
Daca ar fi sa va identificati cu o aroma de cafea, care ar fi aceea?
aug.

14

De ce citim jurnale intime?

categoria (Lumea prin ochii mei) Scris de Dana Hirnea on 14-08-2011

După 1990 România  trăieşte euforia jurnalelor publicate de diverse edituri. Scrise în ani diferiţi, păstrate şi ascunse în mare parte în sertare, unele publicate chiar în timpul vieţii autorului, jurnalele unor personalităţi pun oarecum în umbră ficţiunea. Principalele revelaţii literare din deceniul zece al sec XX vin tocmai din sfera jurnalelor. (N. Steinhardt, M. Sebastian, I.D Sârbu şi mulţi alţii) Nu există o statistică, dar jurnalele şi cărţile de memorii rămân, în continuare, printre cele mai căutate şi gustate genuri de lectură în ultima vreme.
Paginile din jurnale adună cel mai adesea cele mai multe cronici, provoacă discuţii în presă, stârnesc uimiri, declanşează şi aprind polemici, unele ies din intimitatea biograficului şi ating probleme sociale, politice, istorice. Este limpede că interesul pentru jurnale depăşeşte aspectul pur literar, deşi astfel de texte sunt receptate în primul rând ca literatură.
De obicei, în însemnările de acest fel suntem atenti la observaţiile de amănunt, acele referiri directe la anumite întâmplări, evenimente sau persoane, uneori cu frenezia căutării de senzaţional.  Suntem interesaţi mai degrabă de ceea ce depăşeşte normalul, obişnuitul, cu un gust secret pentru ceea ce se află la limita ilicitului. Jurnalele pot oferi asemenea dezvăluiri incitante, accesul la viaţa şi gândirea secretă a celui care scrie, dincolo de simpla înregistrare de întâmplări şi evenimente exterioare.
Evident ca se naste intrebarea: cât de sinceri sunt autorii jurnalelor?. Nu se poate ca adevărul să fie dezvăluit  în totalitate cu atat mai putin daca jurnalul e publicat in timpul vietii autorului. Jurnalele pot oferi dezvăluiri incitante, accesul la viaţa şi gândirea secretă a celui care scrie, dincolo de simpla înregistrare de întâmplări şi evenimente exterioare. Spre deosebire de manuscrisele gasite prin sertare publicate ulterior de urmasi, jurnalele publicate de insusi autor in timpul vietii  redau publicului doar o particica de adevar incercand sa puna autorul intr-o lumina favorabila.
Am putea spune ca exista o literatura a marturisirilor care cuprinde pe langa jurnale si memorii, autobiografii. Scriitori ajunsi la maturitate care-si scriu memorii cu acelasi talent cu care si-au scris si opera (Gabriel Garcia Marquez – A trai pentru a-ti povesti viata). Dar exista si vedete actori, cantareti, oameni politici care isi publica memoriile. Evident ca unele nu-si scriu singure memoriile ci le dicteaza unui jurnalist care e la curent cu asteptarile publicului.
Ultima moda in materie de “jurnale intime” e reprezentata de aparitia blogurilor. Mediul on-line e plin de bloguri mai mult sau mai putin interesante. Evident ca nu toate au valoare literara, dar la o atenta cautare se pot gasi lucruri interesante. Oamenii simt nevoia sa se “destainuie”si on-line.
Si iata intrebarea catre cititori: voi cititi literatura de genul asta?