Lumea prin ochii mei

Goethe spunea ca arhitectura e muzica inghetata. Si trebuie sa recunosc ca asa cum ma emotionez cand ascult o melodie minunata, la fel ma emotionez cand vad cladiri frumoase.

Imi plac orasele care pastreaza cladiri din alte epoci si le pun in valoare. M-as plimba pana la epuizare pe strazi cu parfum vechi bucurandu-ma de frumusetea cladirilor. Locuiesc intr-un oras mic ce n-a mai pastrat nimic din frumusetea cladirilor de altadata. Comunistii au demolat case frumoase si ne-au inghesuit pe toti in blocuri gri si inestetice. Capitalistii de dupa 1989 au construit aiurea si fara discernamant cladiri fara un stil arhitectonic anume.

Am fost in trecere prin Braila sambata trecuta. Mai vazusem ocazional orasul vizitand rudele din partea mamei, dar niciodata n-am ajuns in centrul vechi al Brailei. Nu credeam ca e ceva de vazut in oraselul asta, despre care mai stiam ca e doar foarte sarac. M-am inselat cumplit. Exista o zona in Braila cu parfum interbelic – Strada Regala. M-am plimbat agale si am facut fotografii, m-am oprit pentru o cafea si-o prjitura la una din cafenelele de pe trotuar. Miros de ziduri umede si mucegai. Amestec de nou si vechi, imagini cu Braila interbelica pe unele cladiri sau grafitti pe altele, alte accente moderne prin prezenta internetului wireless. Ehe… daca ar fi stiut domnii cu baston si joben de aceasta inventie!

Pornind la pas, nu departe de Strada Regala am descoperit una din cele mai frumoase case pe care le-am vazut vreodata. Poarta era deschisa si am patruns in curtea plina cu sculpturi din lemn. Casa a apartinut armatorului Mihail Andries Embiricos, patronul Societatii de navigatie M Embiricos&Co. Societatea efectua export de cereale si import de carbuni, detinea linia transatlantica de transport de calatori cu vapoare de lux. Avea sediul central la Londra si filiale la Bucuresti, Braila, Galati si Constanta.

Cladirea din Braila, renovata si reabilitata in 2010 a fost construita in anul 1912 dupa planul arhitectului Iancu Predinger este considerata pe buna dreptate un monument istoric si de arhitectura.

In prezent gazduieste operele sculptorului Nicapetre. Stateam in curte pe o banca si un domn ne-a abordat spunandu-ne ca se poate vizita si interiorul. Nu ma pricep la sculptura, iar doamna a care se ocupa de cladire a constatat dezamagita ca ne intereseaza doar casa.

Totul se imbina foarte armonios. Camere inalte, o scara din marmura superba, coloane semete, un vitraliu pe palierul scarii principale, luminatorul – sursa de lumina naturala a holului central, balustrade din fier forjat si multe alte detalii gandite cu grija.

Daca ajungeti in Braila, vizitati aceasta casa. N-o sa va para rau!

Bunicul meu a implinit azi 90 de ani. Ii urez si aici la multi ani cu sanatate. E tot ce isi doreste la momentul acesta. Si poate niste nepoti saritori care sa-i vina in ajutor la treburi, treburi pe care nu accepta sa le lase nefacute. Dupa o viata intreaga de munca nu poate accepta ca e cazul sa se linisteasca. Pamantul lui trebuie lucrat, gradina lui trebuie udata.

Copiii lui ajung rar la el, ca au la randul lor serviciu. Nepotii ajung si mai rar. Eu n-am mai ajuns in satul copilariei mele de vreo doi ani, si atunci ca sa-l vizitez pentru cateva ore. Ceilalti nepoti ai lui ajung chiar mai rar decat mine.

Sunt legata de bunici pentru ca imi amintesc de copilarie. Vacante petrecute la tara, in micul satuc de campie care atunci parea un intreg univers si care acum mi se pare un colt uitat de lume si parca din alta epoca. Drumuri neasflatate, saracie, copii ce merg in alt sat la scoala pentru ca sunt prea putini si nu se formeaza macar o clasa.

E singurul bunic ramas in viata. In iarna a locuit pentru cateva saptamani la bloc cu parintii mei. Oricat ar fi fost de comod in apartamentul de bloc cu toate utilitatile la indemana, tanjea dupa locul lui acasa.

Si un lucru amuzant: marea lui descoperire a fost internetul. Mama i-a arata ce minuni se pot descoperi cu ajutorul computerului, si de cate ori o prindea  pe mama la computer ii cerea sa-i gaseasca diverse lucruri. I-a fost destul de greu sa inteleaga cum dintr-o cutie pot aparea asa de repede informatii, dar era incantat. Si desi parintii mei i-au facut un tur al manastirilor din Moldova cu multi ani in urma, acum a avut parte si de un tur virtual cu ajutorul mamei mele.