Pentru ca azi e Ziua Artei Fotografice, pentru ca mi-as fi dorit sa scriu mai demult un text despre fotografie, fac astazi o incercare desi nu intotdeauna cuvintele au acelasi impact cu imaginile.
Credeam despre mine ca-s o persoana fara pasiuni. I-am admirat intotdeauna pe cei care dadeau totul pentru un vis, pentru o idee, pentru o pasiune. Ani de zile am incercat sa descopar lucruri noi si sa ma descopar.
Mi-ar fi placut sa pictez dar abia pot trasa doua linii drepte. De ceva timp am descoperit fotografia. La inceput pentru a imortaliza locuri vizitate. Zeci si sute de poze, in speranta de a nu rata nimic.
Sunt un invatacel. Invat zi de zi ceva despre fotografie, despre magia clipei ce nu trebuie ratata, despre lumini si umbre, despre linii drepte si curbe, mii de culori si nuante. Dincolo de megapixeli, distanta focala, zoom sau incadrare fotografia e magie.
O fotografie iti poate spune o poveste. Un fotograf dibaci poate arata lucruri si locuri pe langa care omul obisnuit trece fara sa le observe. Fotografiile surprind oameni obisnuiti si locuri fermecatoare. Momente minunte devin nemuritoare.
Depinde de maiestria fotografului de a capta momentul, de a surprinde gesturi, tristeti, bucurii, melancolii cu alte cuvinte: de a starni interesul.
Fotografia trebuie sa transmita un mesaj si depinde de fotograf daca acesta e mai explicit sau mai subtil. Cred ca exista doua categorii de fotografi: cei care stiu totul despre tehnica, aparat, reguli de compozitie si fotografi care capteaza emotii, chiar daca pot fi criticati din puncte de vedere tehnic. Si fotografi geniali care surprind emotii si le redau tehnic extraordinar. Si foarte mult mi-as dori sa fiu unul dintre ei!
