Batranete

categoria (Lumea prin ochii mei) Scris de Dana Hirnea on 22-07-2012

Intr-o lume in care se pune mare accent pe imagine, cand in reviste si televiziune ni se arata doar femei perfecte cu masuri 90-60-90 si barbati cu „patratele”, nimeni nu-si mai indreapta atentia catre batrani.

Poate mai avem un bunic sau o bunica pe undeva, dar ii vedem destul de rar pentru ca vartejul vietii ne-a furat.

SI nimeni nu se gandeste la ei, la cate lucruri am avea de invatat de la ei. Viata lor e o istorie. Timpul a sapat urme adanci pe fata lor. Si cum spunea Mark Twain: „Timpul ar trebui pur si simplu sa arate numai unde au fost zambete”. Dar nu e deloc asa. Pe fata lor citesti tristeti si suferinte,  resemnare sau multumire, nostalgii sau bucurii, doruri si ganduri laolata.

Daca ne-am indrepta mai mult atentia asupra lor? Nu strica sa te opresti pentru o vorba buna, un telefon sau o scurta vizita pentru a-i intreba de sanatate. Neputinta doare rau si batranetea-i grea.

Nu stiu ce mi-a venit sa scriu despre asta. Am postat o fotografie cu o batrana pe un site pe care mai postez din cand in cand fotografii. Si m-au impresionat comentariile, si apoi m-am gandit ca cele mai expresive fotografii ale mele cu portrete de oameni, sunt cele cu batrani.

Si apoi am gasit si poezioara asta…

Sunt bătrân.

Sunt un bătrân

înconjurat de bătrâni

care dispar

unul câte unul.

Sufleteşte

nu mai aparţin

cercului vieţii.

Privesc viaţa

ca un spectator

cum aş privi

o stea îndepărtată.

 (Vintila Nicu)

 

…si m-am gandit ca poate e bine sa ne indreptam atentia din cand in cand si catre ei, batranii nostri dragi.

Perle

categoria (FOTOGRAFII) Scris de Dana Hirnea on 12-07-2012

Oglindire

categoria (FOTOGRAFII) Scris de Dana Hirnea on 02-07-2012

 

 

 

Absenta

categoria (Lumea prin ochii mei) Scris de Dana Hirnea on 02-07-2012

Scriu rar si doar atunci cand cred ca am ceva de spus. N-am mai scris de atatea saptamani nu pentru ca n-as fi avut nimic de spus ci pentru ca s-au aglomerat prea multe fapte si intamplari cuplate cu o oboseala teribila si asta m-a facut sa tac atata timp. Ca sa nu mai punem la socoteala si sfanta lene.

In plus ma intreb adesea pe cine ar interesa ce am eu de spus? Apoi, daca nu scriu imediat despre subiectul ce mi se pare interesant, se estompeaza impactul pe care il are acesta asupra mea si apoi mi se pare banal tot ce am de spus. Incerc sa revin in mediul acesta virtual punctand pe scurt cateva chestii despre care as fi vrut sa scriu si n-am facut-o la momentul acela.

Alegerile locale. As fi putut sa transmit din interior… am participat intr-o sectie de votare si pentru ca in sectia respectiva au fost prezenti la numararea voturilor unul din candidatii la primarie si unul din din candidatii la Consiliul judetean, as fi putut scrie despre asta, despre aroganta unuia si dezamagirea din ochii celui invins. N-am facut-o desi incepusem articolul chiar in sectia de vot, dar cum saptamana aceea am fost cam zoombie din cauza nesomnului a ramas neterminat, iar acum, cand lucrurile s-au mai linistit, ma intreb pe cine mai intereseaza. Oricum Vrancea va ramane domeniul lui Oprisan mult timp si nu cred sa se intample mare lucru.

Intalnirea de 20 de ani a sotului meu. Despre oameni pe care nu-i cunosc si care mi s-au parut foarte simpatici, despre faptul ca m-au adaugat in grupul lor pe facebook si ca sunt mult mai activi decat colegii mei de liceu, despre cum ma bat la cap sa le trimit o data fotografiile de la reuniune. Mai au un pic de asteptat.

Tentativa de sinucidere a lui Nastase. Am trecut prin diferite stadii: de la revolta la indiferenta. Nu sunt o pasionata a vietii politice din Romania, dar nici nu pot ramane indiferenta mai ales cand locuiesc in casa cu cineva care comenteaza cu patima tot ce se intampla. As fi avut material sa scriu zilnic despre subiectul acesta fie chiar si din relatarile sotului meu. Dar au fost atat de multi care au scris sau au vorbit despre asta, incat cateva randuri in plus sau in minus nici nu mai conteaza.

Tot legat de subiectul acesta si nu numai, as fi vrut sa scriu despre ziaristi si modul lor de a intra in viata oamenilor, de a scormoni in viata tuturor doar pentru a avea o stire. Si totusi subiectul acesta imi propun sa il dezvolt mai pe larg intr-un articol separat. Sper sa ma tin si de cuvant.

In rest amalgam de ganduri despre: parfum de tei, canicula, apusuri extraordinare, sedinte foto in lanuri de grau si floarea soarelui, perioada de concedii, vreau la mare, manichiura cu gel, diete, nervi, dezamagiri, bucurii, bloguri, statisticile site-ului etc…