Lumea prin ochii mei

Sunt patru ani de cand am finalizat prima procedura de adoptie. Suntem niste parinti norocosi si fericiti, avem un baietel minunat care s-a integrat perfect in familia noastra. Pentru ca nu ne doream ca Matei sa creasca singur, si pentru ca in inimile noastre mai e mult loc si multa iubire, in 2016 am depus din nou dosarul la DGASPC pentru a gasi pentru Matei o “fratioara” iar pentru noi ca parinti o fetita care sa completeze tabloul familiei.

Fata de prima data, legea s-a schimbat, dar sincer nu prea am vazut efectele.  Dosarul contine aceleasi documente, de care am povestit in postarile referitoare la prima adoptie. Copiii ar trebui declarati mai repede adoptabili, dar in continuare ni se spune ca nu sunt copii adoptabili.

Legea s-a schimbat in 2016 iar o perioada nu s-a intamplat mare lucru ca cei de la DGASPC nu stiau cum s-o aplice. Cel putin asa ni s-a precizat in una din discutii, ca nu au inca normele metodologice de aplicare.

In 2017 am aflat despre lista cu copii greu adoptabili. E o lista in care sunt copii cu varste mai mari, copii cu probleme de sanatate, sau frati care au crescut impreuna si pentru care nu se recomanda separarea.  Am depus o cerere scrisa pentru a vizualiza lista, si pe la sfarsitul lui aprilie am fost programati pentru vizionare. Ne-au introdus intr-o camera, in fata unui computer si am parcurs lista care la momentul acela continea aproximativ 1400 de copii. La momentul acela, lista nu avea nici o posibilitate de sortare. Inteleg ca acum se poate sorta dupa niste criterii de varsta, sex, localitate

Chiar daca in cererea initiala bifasem fetita cu varsta intre 0-4 ani, am spus ca e bine totusi sa fim deschisi si sa vedem ce oportunitati ar putea sa apara.

Ce mi-a atras atentia? Ca sunt judete mai active, care introduc copiii in aceasta lista pentru a le da o sansa si judete mai lenese unde lucrurile se misca mai greu. Ca in lista chiar daca sunt copii cu probleme de sanatate, unele nu sunt cu adevarat reale, ei fiind declarati bolnavi de asistentii maternali pentru a mai beneficia de niste bani in plus. Asadar recomandarea mea e sa mergeti sa vedeti totusi lista. Nu e nimic de pierdut, decat o zi din timpul vostru pe care sa v-o rezervati pentru asta.

Intrucat de data aceasta optasem pentru fetite, am fost atenti in general la profilurile de fete. Am facut o listuta cu ce am vrea sa vedem, luand in calcul si distanta de parcurs.  Din acelasi judet cu noi figura o fetita de aproape 7 ani pe care am blocat-o. S-a stabilit data vizitei si am mers sa o vedem. Prima vizita a avut loc fara Matei, intrucat nu voiam sa-I dam sperante false in cazul in care ar fi fost ceva in neregula. N-a fost cazul, am consimtit sa mergem mai departe.

Ce e de spus, asa “la rece”. Fetita era acum la al doilea asistent maternal, de care e foarte atasata pentru ca intr-adevar e o doamna extraordinara. A fost de cateva ori refuzata, datorita culorii pielii, lucru pe care l-a inteles si care i-a last ceva urme emotionale. Are o anumita nesiguranta, chiar si acum cand i-am spus ca orice s-ar intampla o vom lua sa fie fetita noastra. Are nevoie de confirmari ca asa va fi, si ne intreba de fiecare data in primele vizite, daca sigur o vom lua la noi acasa. In prima vizita, chiar daca initial a spus ca va veni cu noi, a inceput sa planga, pentru ca n-ar vrea sa plece. E de inteles, e un mediu in care se simtea in siguranta. Chiar daca ii placea de noi, teama de necunoscut era prezenta.

Urmatoarea vizita a decurs mult mai bine. A venit si Matei, s-au cunoscut si s-a vazut meritul unui asistent maternal bine pregatit, care a stiut ce sa-i povesteasca si sa o pregateasca pentru ce va urma.

Conform legii sunt obligatorii in perioada de potrivire 4 vizite. Asistentul social care se ocupa de caz tot insista, ca fiind mai mare e nevoie de mult mai multe vizite pentru a se obisnui cu ideea.  Pana la urma au fost 5 vizite obligatorii, am completat dosarul cu restul de hartii ce trebuiau actualizate, respectiv adeverinte de la medicul de familie si psihiatru, caziere si din nou o copie dupa certificatul de casatorie, careia nu-i inteleg rostul, intrucat acea copie exista deja la dosar .

Trebuie sa recunosc ca la Matei lucrurile s-au miscat mult mai repede, vizitele au fost comprimate toate intr-o saptamana, pe cand acum am facut cate o vizita pe saptamana, lucru care ne-a facut nerabdatori atat pe noi cat si pe fetita. Ea tot intreba cand o sa vina la noi, noi incercam sa-i explicam ca nu depinde de noi, si faptul asta o facea nesigura, crezand ca exista riscul sa ne razgandim. Am asigurat-o de fiecare data ca nu va fi asa.

Primele vizite au fost acasa la asistentul maternal, urmatoarele au fost la un loc de joaca, si apoi a venit sa cunoasca casa in care va locui.

Dupa vizitele obligatorii, am mai facut noi vizite, la asistentul maternal de comun accord cu aceasta, ca sa nu treaca prea mult timp, si sa o asiguram ca totul va fi bine. Ultima vizita obligatorie a fost pe 30 mai, iar incredintarea se va face pe 23 iunie. Ce e nou? Nu mai e necesara prezenta parintilor in instanta cand se incredinteaza  copilul in vederea adoptiei, fiind  necesara prezenta doar dupa cele 90 de zile, cand se va pronunta adoptia definitv.

Ce e diferit in Vrancea fata de alte judete? Exista posibilitatea ca pe perioada week-end-ului copilul sa poata fi luat acasa cu bilet de voie. Noua ne-au spus in mod clar ca nu se poate. Pe 18 a fost ziua ei, si mi-as fi dorit sa-i facem ziua la noi.  Au refuzat categoric si nu inteleg indarjirea. Nu suntem la primul copil adoptat, ne cunosc pe noi, pe Matei, au vazut evolutia lui si a noastra ca familie. Nu cred ca e lipsa de incredere, ci doar comoditate. Probabil ar fi trebuit sa faca ceva hartii in plus, si nu erau dispusi. In alte judete se poate, am vorbit pe un grup de adoptii cu mamici care au avut copilul acasa de Craciun de exemplu, sau in week-end-uri. S-a putut. N-am fost inspirata sa cer un refuz scris, iar acum avand in vedere ca mai e atat de putin timp pana la incredintare, m-am hotarat sa nu mai fac valuri. Am reprogramat petrecerea copilului, si vom sarbatori astfel doua  evenimente: ziua ei si incredintarea in vederea adoptiei.

Acum asteptam cu nerabdare ziua cand ne vom lua si fetita acasa…