aug.

09

Fă-ți timp

categoria (POEZII) Scris de Dana Hirnea on 09-08-2014

de   Rudyard Kipling

 

În trecerea grabită prin lume către veci,

Fă-ți timp, măcar o clipa, să vezi pe unde treci!

Fă-ți timp să vezi durerea și lacrima arzînd

Fă-ți timp să poți, cu milă, să te alini oricind!

Fă-ți timp pentru-adevaruri și adîncimi de vis,

Fă-ți timp pentru prieteni, cu sufletul deschis!

Fă-ți timp să vezi pădurea, s-asculti lânga izvor,

Fă-ți timp s-asculți ce spune o floare, un cocor!

Fă-ți timp, pe-un munte seara, stând singur să te rogi,

Fă-ți timp, frumoase amintiri, de unul să invoci!

Fă-ți timp să stai cu mama, cu tata tău – bătrini…

Fă-ți timp de-o vorba bună, de-o coajă pentru câini…

În trecerea grăbită prin lume către veci,

Fă-ți timp macar o clipă să vezi pe unde treci!

Fă-ți timp să gusti frumosul din tot ce e curat,

Fă-ți timp, că esti de multe mistere-nconjurat!

Fă-ți timp cu orice taină sau adevar să stai,

Fă-ți timp, căci toate-acestea au inima, au grai!

Fă-ți timp s-asculti la toate, din toate să înveti,

Fă-ți timp să dai vieții adevaratul sens!

Fă-ți timp, ACUM!

Să stii: zadarnic ai să plângi,

Comoara risipită  a vietii, n-o mai strângi!

nov.

04

Pasi pe nisip

categoria (Lumea vazuta de altii, POEZII) Scris de Dana Hirnea on 04-11-2011

 

Am avut un vis in noaptea de Craciun.
Mergeam pe o plaja iar Dumnezeu
pasea alaturi de mine,
pasii ni se imprimau pe nisip,
lasind o urma dubla:
una era a mea, cealalta a Lui.
Atunci mi-a trecut prin minte ideea
ca fiecare din pasii nostri
reprezentau o zi din viata mea.
M-am oprit ca sa privesc in urma.
Si am revazut toti pasii
care se pierdeau in departare.
Dar am observat ca in unele locuri
in loc de doua urme
nu mai era decit una singura…
Am revazut filmul vietii mele.
Ce surpriza!
Locurile in care nu se vedea
decit o singura urma
corespondeau cu zilele cele mai intunecate
ale existentei mele:
zile de neliniste si de rea-vointa,
zile de egoism sau de proasta dispozitie,
zile de incercari si de indoiala,
zile de nesuportat…
Zile in care eu fusesem de nesuportat.
Si atunci intorcindu-ma spre Domnul
am indraznit sa-i reprosez:
-Totusi ne-ai promis ca vei fi cu noi
in toate zilele!
De ce nu ti-ai tinut promisiunea?
De ce m-ai lasat singur
in cele mai grele momente din viata,
in zilele cind aveam cea mai mare nevoie
de Tine?

Iar Domnul mi-a raspuns:
-Dragul meu, zilele pentru care n-ai vazut
decit o singura urma de pasi pe nisip
sunt zilele in care te-am purtat pe brate…

                                              de Ademar Baross

apr.

20

Avem timp

categoria (POEZII) Scris de Dana Hirnea on 20-04-2011

Avem timp pentru toate.
Sa dormim, sa alergam in dreapta si-n stanga,
sa regretam c-am gresit si sa gresim din nou,
sa-i judecam pe altii si sa ne absolvim pe noi insine,
avem timp sa citim si sa scriem,
sa corectam ce-am scris, sa regretam ce-am scris,
avem timp sa facem proiecte si sa nu le respectam,
avem timp sa ne facem iluzii si sa rascolim prin
cenusa lor mai tarziu.
Avem timp pentru ambitii si boli,
sa invinovatim destinul si amanuntele,
avem timp sa privim norii, reclamele sau un accident oarecare,
avem timp sa ne-alungam intrebarile,
sa amanam raspunsurile,
avem timp sa sfaramam un vis si sa-l reinventam,
avem timp sa ne facem prieteni, sa-i pierdem,
avem timp sa primim lectii si sa le uitam dupa-aceea,
avem timp sa primim daruri si sa nu le-ntelegem.
Avem timp pentru toate.
Nu e timp doar pentru putina tandrete.
Cand sa facem si asta murim.
                                     Octavian Paler
apr.

07

Primavara

categoria (FOTOGRAFII, POEZII) Scris de Dana Hirnea on 07-04-2011


A cunoaste. A iubi
Înc-o data, iar si iara
a cunoaste-nseamna iarna
a iubi e primavara.

A iubi – aceasta vine
tare de departe-n mine.
A iubi – aceasta vine
tare de departe-n tine.

A cunoaste. A iubi.
Care-i drumul? Ce te-ndeamna?
A cunoaste – ce înseamna?
A iubi – de ce ti-e teama?
printre flori si-n mare iarba?

Printre flori si-n mare iarba,
patima fara pacate
ne rastoarna-n infinit,
cu rumoare si ardoare
de albine re-ncarnate.

Înc-odata, iar si iara,
a iubi e primavara.

Lucian Blaga

feb.

09

Noapte linistita

categoria (POEZII) Scris de Dana Hirnea on 09-02-2011

 

Noapte linistită, noapte desfătată,
Naști în toata vremea ce-ai rodit odată.
Steaua călătoare, leneșă’n amiezi,
Din genunea clipei ritmic o’ntrupezi
Și mi-o urci în tindă, lumea s’o cuprindă
Ca o nestemată prinsă pe oglindă.
Cine te citește, cine mi te-arată,
Noapte liniștită, noapte desfătată?
Fluier cu ciobanii, cânt cu ei din flaut
Și pe la’nceputul cronicii te caut,
Mintea să mi-o stâmpăr, cum de încăpuși
În masura vremii dintre doi țaruși?
Umblu’n cartea toată, ești mereu în carte.
Foaia te desparte, fața nu te’mparte.
Îmi surâzi din slova paginii deschise
Și din tot cuprinsul filelor nescrise,
Zilnic dăruindu-mi viață pintenoagă,
Ca o rugăciune scrisă pe zaloagă.
Și cântări de leagăn cânți ca și-a altădată
Tot atât de vie și adevărată,
Limpede’n vecie, limpede’n clipită,
Noapte minunată, noapte liniștită!

 

                  IPS Valeriu  Anania

ian.

05

Un lung tren ne pare viata

categoria (POEZII) Scris de Dana Hirnea on 05-01-2011

Un lung tren ne pare viata,
Ne trezim in el mergand
Fara sa ne dam, noi, seama
Unde ne-am suit si cand.
Fericirile sunt halte
Unde stam cat un minut
Pana bine ne dam seama
Suna, pleaca, a trecut.
Iar durerile sunt statii
Lungi, de nu se mai sfarsesc
Si in ciuda noastra parca
Tot mai multe se ivesc;
Arzatori de nerabdare
Inainte tot privim,
Sa ajungem mai degraba
La vreo tinta ce-o dorim;
Ne trec zilele, trec anii,
Clipe scumpe si dureri,
Noi traim hraniti de visuri
Si-nsetati dupa placeri.
Multi copii voiosi se urca,
Cati in drum n-am intilnit;
Iar cate un batran coboara
Trist si frant sau istovit.
Vine-odata insa vremea
Sa ne coboram si noi
Ce n-am da atunci o clipa
Sa ne-ntoarcem inapoi?
Dar pe cand, privind in urma
Plangem timpul ce-a trecut,
Suna goarna VESNICIEI:
Am trait si n-am stiut                         Traian Dorz

nov.

16

Vara de noiembrie – Lucian Blaga

categoria (POEZII) Scris de Dana Hirnea on 16-11-2010

Iubito-mbogateste-ti cantaretul,
muta-mi cu mana ta în suflet lacul,
si ce mai vezi, vapaia si înghetul,
dumbrava, cerbii, trestia si veacul.
Cum stam în fata toamnei, muti,
sporeste-mi inima cu-o ardere, cu-n gand.
Solar e talcul ce tu stii oricand
atator lucruri sa-mprumuti.

O, lumea, daca nu-i o amagire,
ne este un senin vesmant.
Ca esti cuvant, ca esti pamant,
nu te dezbraci de ea nicicand.
O, lumea e albastra haina,
în care ne cuprindem, stransi în taina,
ca vara sangelui sa nu se piarda,
ca vraja basmului mereu sa arda.
nov.

06

"Toamna ca o revansa"

categoria (POEZII) Scris de Dana Hirnea on 06-11-2010


Adrian Paunescu nu mai e… dar vor ramane peste timp poeziile lui …

Sunt toti copacii incarcati de frunza,
munitia de toamna e intreaga,
si-n prabusirea prea adanc ascunsa
o mana trista s-a decis sa traga.

Un singur gest mai trebuie in clipa
abia legata de un fir subtire,
si pasarile lumii cu aripa
mai tin acest frunzar in naruire.

E-o toamna ca o ultima instanta
si ca un anotimp dupa-o betie,
si mana trista s-a atins de clanta
dar s-a retras: tragaci putea sa fie.

Si ce e cel mai trist din toate-acestea
e ca apel nu poate sa existe,
c-asa de natural s-a stins povestea,
incat pamantu-i plin de frunze triste.

Si fiecare frunza e o mana,
care-a uitat de tutelarul umar,
si ce va fi din toate sa ramana
decat senzatia de scrum si numar.

Atata tine micul drept la vara,
atata tine restul peste toamna,
si fiecare frunza ce coboara
ne-acuza, ne arata, ne condamna.

Cocori si gaste, randunici si rate,
se duc de-aici, sa nu cumva sa vada
cum noi cu toate frunzele in brate
ne pregatim de cea dintai zapada.

In arbori plini de scrum e frunza-ntreaga
ca-n niste tevi de arma fara tinta,
si mana trista n-are chef sa traga
si gura trista n-are chef sa minta.

In ochi batrani, cu lacrima etansa,
acestea toate vin de peste fire,
cum vine toamna, cea dintai revansa
a verii cand credeam in nemurire.

Adrian Paunescu – Toamna ca o revansa