aug.
14
De ce citim jurnale intime?
Categoria (Lumea prin ochii mei) Scris de Dana Hirnea on 14-08-2011
După 1990 România trăieşte euforia jurnalelor publicate de diverse edituri. Scrise în ani diferiţi, păstrate şi ascunse în mare parte în sertare, unele publicate chiar în timpul vieţii autorului, jurnalele unor personalităţi pun oarecum în umbră ficţiunea. Principalele revelaţii literare din deceniul zece al sec XX vin tocmai din sfera jurnalelor. (N. Steinhardt, M. Sebastian, I.D Sârbu şi mulţi alţii) Nu există o statistică, dar jurnalele şi cărţile de memorii rămân, în continuare, printre cele mai căutate şi gustate genuri de lectură în ultima vreme.
Paginile din jurnale adună cel mai adesea cele mai multe cronici, provoacă discuţii în presă, stârnesc uimiri, declanşează şi aprind polemici, unele ies din intimitatea biograficului şi ating probleme sociale, politice, istorice. Este limpede că interesul pentru jurnale depăşeşte aspectul pur literar, deşi astfel de texte sunt receptate în primul rând ca literatură.
De obicei, în însemnările de acest fel suntem atenti la observaţiile de amănunt, acele referiri directe la anumite întâmplări, evenimente sau persoane, uneori cu frenezia căutării de senzaţional. Suntem interesaţi mai degrabă de ceea ce depăşeşte normalul, obişnuitul, cu un gust secret pentru ceea ce se află la limita ilicitului. Jurnalele pot oferi asemenea dezvăluiri incitante, accesul la viaţa şi gândirea secretă a celui care scrie, dincolo de simpla înregistrare de întâmplări şi evenimente exterioare.
Evident ca se naste intrebarea: cât de sinceri sunt autorii jurnalelor?. Nu se poate ca adevărul să fie dezvăluit în totalitate cu atat mai putin daca jurnalul e publicat in timpul vietii autorului. Jurnalele pot oferi dezvăluiri incitante, accesul la viaţa şi gândirea secretă a celui care scrie, dincolo de simpla înregistrare de întâmplări şi evenimente exterioare. Spre deosebire de manuscrisele gasite prin sertare publicate ulterior de urmasi, jurnalele publicate de insusi autor in timpul vietii redau publicului doar o particica de adevar incercand sa puna autorul intr-o lumina favorabila.
Am putea spune ca exista o literatura a marturisirilor care cuprinde pe langa jurnale si memorii, autobiografii. Scriitori ajunsi la maturitate care-si scriu memorii cu acelasi talent cu care si-au scris si opera (Gabriel Garcia Marquez – A trai pentru a-ti povesti viata). Dar exista si vedete actori, cantareti, oameni politici care isi publica memoriile. Evident ca unele nu-si scriu singure memoriile ci le dicteaza unui jurnalist care e la curent cu asteptarile publicului.
Ultima moda in materie de “jurnale intime” e reprezentata de aparitia blogurilor. Mediul on-line e plin de bloguri mai mult sau mai putin interesante. Evident ca nu toate au valoare literara, dar la o atenta cautare se pot gasi lucruri interesante. Oamenii simt nevoia sa se “destainuie”si on-line.
Si iata intrebarea catre cititori: voi cititi literatura de genul asta?
cred ca depinde mult de cine scrie si nu vreau sa spun acum ca trebuie sa fie vreo persoana importanta sau vreun VIP ca sa aiba cititori. un jurnal presupune prezentarea intamplarilor de zi cu zi. unii au o viata mai plina decat altii, acum depinde si cu ce e plina, daca reuseste sa captiveze atentia prin ceva. si chiar si asa cred ca se adreseaza unui anumit segment de cititori. ca si cartile, de altfel. de exemplu mie imi plac jurnalele de calatorie.bine ai revenit, te dadusem disparuta. 🙂
o daaa…De ce ? in primul rand pentru ca am fost "inoculata" cu ani in urma, intr-o dimineta la o cafea, cu M SEBASTIAN, urmat logic cu ELIADE .Cu el boala a devenit cronica , boala si drog aducator de emotii pe care numai o carte draga ti le poate transmite.Asa au devenit jurnalele calea mea de a sta la taclale cu ei , prietenii mei din toata lumea si din toate timpurile. Ce minti luminate , ce povesti din si despre viata,Firi furtunoase,artisti,atatea cai de cunoastere si autocunoastere ! Fantezii sau nu, calatorii sau jurnale de sciitor,povesti depanate pe care le primesc cu mult drag in casa sufletului meu