Lumea prin ochii mei

Cuvintele despre prima serbare a lui Matei mi-au adus pe langa incurajari din partea prietenilor si cateva comentarii rautacioase iar unul dintre ele de-a dreptul obraznic.

Intrucat moderez comentariile ce apar pe blogul meu, nu le-am facut publice si asta nu pentru ca le las sa apara doar cele in care sunt doar cuvinte de lauda ci pentru ca pe langa limbaj am considerat comentariile respective nepotrivite.

Blogul acesta e o casa – casa sufletului meu. Cuvintele mele sunt ferestrele catre lume. Nu e necesar ca intreg universal sa fie de accord cu mine, dar nici nu va dau voie sa intrati cu incaltarile murdare in casa mea.

Scrierea despre serbarea lui Matei s-a vrut o scriere autoironica. Nu e usor sa le spui celorlalti ca n-ai reusit sa te trezesti la timp la prima serbare a copilului tau. Dar imi asum acest lucru si sunt convinsa ca mai sunt si altii carora li s-a intamplat. Si de aici pana a-si permite cineva sa se intrebe cum mi-au dat un copil spre adoptie e drum lung. Poate cei de la DGASPC pun pe lista lor de intrebari obligatorii intrebarea referitoare la cat de usor reusesti sa te trezesti dimineata.

Acum sa-mi fac si mea culpa. Am folosit in textul anterior cuvantul “plozi”. Nu stiu de ce pentru unii acest cuvant are sens peiorativ. Eu l-am folosit doar ca sinonim pentru copil pentru ca aparea prea des in fraza. Nu, draga mea Elena sau cum te-o fi chemand, nu consider ca doar eu am copil si ceilalti plozi. Nu fac astfel de diferente. Pur si simplu incercam sa evit o repetitie, iar in vocabularul meu cel mai familiar sinonim care mi-a venit in minte a fost acesta. Imi pare rau ca ai fost deranjata.

Asadar imi cer scuze daca am mai deranjat pe cineva cu exprimarea mea dar n-am facut-o decat din motivul exprimat mai sus.

Cat despre comentarii, va asigur ca vor aparea doar cele pe care le consider eu potrivite. Nu vreau sa ma laudati, dar un minim bun simt si un limbaj adecvat e necesar.