nov.
29
Maramures
Categoria (Lumea prin ochii mei) Scris de Dana Hirnea on 29-11-2010
Zilele frumoase ale concediului nostru s-au cam terminat. Zi mohorata. Am pornit spre Maramures prin ploaie. Drum lung si plin de zone in lucru. Rezervasem o camera la o pensiune in Baia Mare – Dealul Florilor. Pe internet pensiunea arata bine, numele era interesant. Surpriza insa. Cand am ajuns am constatat ca lipit de pensiune se afla un cimitir, iar camera alocata noua avea ca priveliste: ghici? Ei bine, da! Chiar cimitirul.Ne-au schimbat pana la urma camera, cu una care avea ca priveliste curtea interioara a pensiunii. Oricum nimeni nu se poate plange ca nu e o zona linistita.
Trebuie sa recunosc ca n-am plecat in aceasta calatorie documentati. Intrucat nu ne-a iesit pasienta cu Budapesta si cum ajungem mai rar in coltul acela de tara, ne-am propus sa vizitam tot ce se poate intr-un timp asa de scurt. Asa ca am optat pentru Sapanta si Valea Izei unde am auzit ca se pastreaza intacte traditiile populare. Am ajuns la Sapanta spre seara, cand se lasase frigul. Cimitirul e intr-adevar neobisnuit pentru noi.
In primul rand toate crucile sunt vopsite in albastru, avand un epitaf in versuri despre cel disparut si un portret stilizat.
Un epitaf celebru, folosit inclusiv in micile magazine de suveniruri de la poarta cimitirului este:
Sub aceasta cruce grea
Zace biata soacra-mea
Trei zile de mai traia
Zaceam eu si cetea ea
Voi care treceti pa aici
Incercati sa n-o treziti
Ca acasa daca vine
Iarai cu gura pa mine
Da asa eu m-oi purta
Ca-napoi n-a inturna
Stai aicea draga soacra-mea
Zace biata soacra-mea
Trei zile de mai traia
Zaceam eu si cetea ea
Voi care treceti pa aici
Incercati sa n-o treziti
Ca acasa daca vine
Iarai cu gura pa mine
Da asa eu m-oi purta
Ca-napoi n-a inturna
Stai aicea draga soacra-mea
Am vizitat Baia Mare tot pe inserat. Asa ca toate fotografiile din acest oras sunt iarasi la lumina becurilor si reflectoarelor. Din pacate nu numai in Baia Mare ci si in alte orase cladirile importante de interes istoric nu sunt marcate in nici un fel. Langa Turnul lui Stefan se aflau doua biserici: una ortodoxa si una catolica. In cea catolica, un cor de copii repeta pentru Craciun probabil. Cea ortodoxa nu era deschisa. Asa ca nu stiu sa va spun ce biserici am vazut, stiu doar ca erau foarte frumoase. Postez fotografiile, poate le vede cineva din Baia Mare si ma lamureste.
Centrul vechi al orasului cuprinde un complex arhitectural declarat monument istoric si peste 20 de constructii medievale. Restaurante, baruri, sedii de banci sau magazine de antichitati isi au sediul in aceste cladiri. Desi era doar 19– 19:30, destul de putin populat orasul. Am dat vina pe frigul de afara.
In urmatoarea zi am parasit Baia Mare si ne-am indreptat pe Valea Izei urmand sa trecem in Moldova. E imposibili sa nu remarci frumusetea portilor traditionale maramuresene sculptate cu atat de multa migala sau sa nu te amuzi la copacii cu oale din unele curti. Dar cel mai mult in aceasta zona mi-au placut bisericutele de lemn, cu turle foarte inalte. Punctul culminant al zilei a fost vizitarea Manastirii Barsana. Bisericuta e mica, intunecata. Un firicel de lumina patrundea printr-o mica fereastra. Un loc in care poti sta un timp doar tu cu gandurile tale incercand o comunicare cu divinitatea.
Trecand muntii spre Moldova am avut parte de multa zapada. Un traseu frumos, pe care speram sa-l repetam intr-o vara sau intr-o toamna aramie sau de ce nu, si primavara. Acum ne-am bucurat de brazii inzapeziti si de putinele momente in care soarele reusea sa sparga plafonul de nori.
Datorita zapezii am renuntat sa mai petrecem o noapte in nordul Moldovei asa cum ne propusesem asa ca iata-ne inapoi in micul nostru orasel unde ne astepta cu drag si dor motanul…
Buna, Din toata inima, felicitari si mult noroc pe noul drum pe care a-ti pornit alaturi.Sa aveti multe , multe evenimente fericite la care sa va fim alaturi . Am fost cu voi si in aceste zile de concediu citind comentariile dar mai ales datorita fotografiilor.Felicitari artistilor .Ardealul este intradevar o bijuterie