Nostalgii

Categoria (Lumea prin ochii mei) Scris de Dana Hirnea on 23-03-2011

De aproape o saptamana petrec cateva ore pe zi in liceul in care cu ani in urma mergeam zi de zi. M-am intors in timp cu aproape 20 de ani. Mi-am petrecut multi ani acolo – atat scoala generala cat si liceul. Acum se numeste Colegiul National Unirea. Pe vremea mea (iata ca am ajuns sa spun si asta) se numea Liceul Unirea si atat.
Mi s-a facut asa un dor de acea perioada. M-am intalnit zilele acestea cu oameni dragi ce mi-au fost profesori si pe care i-am admirat o viata. Inca ii admir. O parte din ei sunt neschimbati. Zambitori, amabili, plini de viata. Timpul nu si-a pus amprenta asupra lor sau poate zilele petrecute alaturi de copii i-a pastrat tineri, frumosi si plini de energie.  
Mi-a fost drag sa-mi reintalnesc profesorii din anii de liceu si scoala generala. Cu o  parte din ei ma mai reintalnisem la aniversarea de 10 ani de la terminarea liceului. Dar am discutat si cu profesori pe care nu-i mai intalnisem din anii copilariei si adolescentei mele.
Profesoara de geografie din scoala generala nu-si mai amintea exact in ce clasa terminasem, dar mi-a spus ca ma recunoaste dupa ochi. Atatea generatii de copii si totusi raman intiparite in minte atat de multe amanunte. (Si macar daca as avea niste ochi speciali… dar am ramas aceeasi ochelarista din perioada scolii)
Sunt o persoana norocoasa. Am avut parte de-a lungul vietii de intalniri extraordinare cu oameni exceptionali.
Si n-am cum sa uit cum profesorul de matematica recita din Lucian Blaga sau „arunca” asa ca din intamplare cate un citat din Petre Tutea, cand voia sa ne transmita si altceva decat cifre. E drept ca daca mi-ar pomeni acum de limite de siruri as simti acelasi gol in stomac din perioada liceului. Si desi am avut asa de multe note de 3 la matematica, totusi a ramas unul din profesorii mei preferati.
SI cum as putea uita ca cea care m-a facut sa indragesc muzica simfonica a fost diriginta mea? SI acum tin minte ca primul contact l-am avut cu Peer Gynt al lui Edward Grieg. Si doamna aceasta va ramane pentru mine un model de eleganta si distinctie.
Acum pe holurile liceului alta generatie, alt zumzet. Au radio in pauza. Totul e modernizat, copii parca sunt altfel decat eram noi atunci. Mai siguri pe ei, mai deschisi. Computerul e ceva banal si nu sunt emotionati cum eram noi cand scoala a primit 20 de computere noi, fiind printre primele institutii din oras conectate la Internet. Sper ca peste ani, si actualele generatii sa simta pentru acesti oameni ce simt eu acum.
Ma inclin in fata profesorilor mei, cu recunostinta.

Comentarii:

(6) Comentarii pentru Nostalgii

  1. Frumos ce ai zis, dar ma cam insel in privinta noii generatii. Nu mai au respect fata de profesorii si oamenii care ii formeaza. Nimic nu mai prezinta pic de interes pentru ei!

  2. Ai dreptate doar partial. Nu stiu ce sa spun. E mult de discutat asupra acestui aspect. Scoala nu mai e ce era o data. Dar noua generatie mai energica, mai tupeista uneori chiar obraznica se adapteaza vremurilor in care traim.

  3. Sunt profund dezamagită de noua generaţie care deja mi se pare îngenunchiata de indiferenţă si tupeu. Am avut acum 20 de ani pe fiica mea la Liceul Unirea. Am multe şi nepieritoare amintiri!O zi frumoasă îti doresc şi mă bucur că te-am descoperit dragă Dana.Dacă zici că te-ai intors in urmă cu 20 de ani, s-ar putea s-o fi cunoscut pe fiica mea:)

  4. Acum 20 de ani abia intram la liceu. Am terminat in 1996. Poate candva drumurile mele s-or fi intersectat cu cele ale fiicei. Cine stie!?Cat despre noua generatie ce sa spun. In mare parte asa e. Indiferenta, tupeu, obraznicie si lista poate continua. De ce s-a ajuns aici? Cine e de vina? Astea sunt intrebari la care ar trebui sa raspundem. Societatea in general i-a facut sa fie asa? Dar societatea e formata din indivizi. Greu. E mare diferenta intre generatia mea de uniristi (si nu numai) si cei actuali, dar nu trebuie numai sa-i acuzam. Au si calitati. Oricum liceul si-a pastrat standardele si da in continuare oameni valorosi societatii. Inca o data multumesc pentru vizita, comentarii si aprecieri.

  5. Da, fiica mea a implinit mai dăunăzi, 36 ani, deci era prin clasa 11-a. Chiar vorbeam zilele trecute de aportul prof. Boss, in acumularea limbei franceze, pentru ea.Deşi departe de Focşani, stabilita in Cluj, pastrează în suflet nostalgice amintiri despre liceul care i-a marcat viata.Mult succes în toate îţi doresc. Ma scuzi pentru că te-am tutuit, dar mi-am permis deoarece esti foarte tânară.

  6. Nici o problema cu tutuitul. Din spatele monitorului toti suntem egali. Desi mi-e greu sa o fac, mai ales ca stiu acum ca aveti o fiica care are aproape varsta mea. Cat despre liceul nostru… suntem norocoase ca am cunoscut astfel de oameni.

Scrie un comentariu