Lumea prin ochii mei

     Astept primavara. Printre picuri de ploaie am pornit dupa floricele. Am ratat ghioceii, se ofilisera deja dar de sub frunze moarte apar rand pe rand viorele, toporasi, albastrele. Astept o primavara luminoasa si insorita.

     Dar pana atunci ma „laud”cu ultimele poze facute intr-o zi ploioasa de primavara.

De aproape o saptamana petrec cateva ore pe zi in liceul in care cu ani in urma mergeam zi de zi. M-am intors in timp cu aproape 20 de ani. Mi-am petrecut multi ani acolo – atat scoala generala cat si liceul. Acum se numeste Colegiul National Unirea. Pe vremea mea (iata ca am ajuns sa spun si asta) se numea Liceul Unirea si atat.

Mi s-a facut asa un dor de acea perioada. M-am intalnit zilele acestea cu oameni dragi ce mi-au fost profesori si pe care i-am admirat o viata. Inca ii admir. O parte din ei sunt

       Sunt un om fara pasiuni concrete. Imi place cate putin din toate. Putina muzica, putina literatura, putin din filme, fotografie, moda… si lista poate continua. Mi-am dorit intodeauna sa arda in mine o flacara, sa lupt pana la capatul puterilor pentru un vis, pentru o dorinta. N-a fost cazul. Si i-am admirat intotdeauna pe cei ce reusesc asta. I-am admirat sau de ce sa nu recunosc i-am privit uneori cu usoara invidie

      Am revazut de curand Le concert a lui Radu Mihaileanu. Coloana sonora magnifica motiv pentru care a fost premiat si cu un premiu Cesar. Am mai amintit si

       Am petrecut un week-end prelungit in Iasi. Pe buletinul meu, la locul nasterii scrie chiar Iasi. De cate ori merg acolo am un sentiment ciudat. Ma simt vinovata ca nu  reusesc sa ma atasez deloc de orasul asta. Un oras linistit si frumos. Nu simt nimic special, desi imi impun de fiecare data sa-l privesc cu alti ochi.

      In week-end-ul acesta l-am privit prin obiectivul aparatului de fotografiat si in putinul timp pe care l-am avut am incercat sa-i descopar frumusetea. Cladirile vechi si frumoase sunt puse in valoare o data cu lasarea serii. Am avut noroc de un apus

     Sambata seara iesisem la vanatoare de fotografii noi, si am avut norocul sa ma bucur de cel mai frumos apus de soare ce mi s-a imprimat pe retina dar si in cardul de memorie al aparatului de fotografiat. Constat  adesea ca natura e uluitoare si ne surprinde uneori cu niste culori ireale.

     Cele mai frumoase culori le-am vazut aseara, desi au mai fost apusuri de care m-am bucurat de-a lungul timpului. Rasaritul are si el farmecul lui dar de el ma bucur mai rar, pentru ca nu sunt o persoana matinala. Intotdeauna imi propun in concediu sa ma trezesc dimineata

     Nu sunt o sportiva. La scoala cele mai mici note le aveam la sport iar la Bacalaureat am preferat sa invat o materie in plus, decat sa aleg Educatia fizica. Dar ii admir din tot sufletul pe cei care fac sport  constant si ii admir si mai mult pe cei care fac sport de performanta. Si pentru ca tocmai s-a terminat Campionatul European de Patinaj Artistic, m-am gandit sa scriu despre asta. Nefiind un fan al sporturilor, singurele pe care le urmaresc sunt gimnastica si patinajul artistic. Sunt sporturi unde se imbina maiestria cu gratia, forta fizica cu talentul artistic.

       Sta culcusit, cautand permanent caldura si apropierea prietenului lui cel mai bun. Cand nu doarme, are chef de joaca si nimeni nu are destul timp sa-l bage in seama. Asta seara a zmotocit o bucata de elastic pana a obosit. Poate ar trebui sa procedam precum mama lui Creanga, sa atarnam undeva niste motocei care sa-l provoace la distractie. Ati ghicit. E vorba de un motanel. E dragalas si trebuie sa recunosc ca m-a facut sa-mi schimb parerea despre animale.

     Am fost un copil crescut la bloc chiar daca in vacante mergeam la tara la bunici. Nu m-au atras niciodata