oct.
30
Toamna
categoria (FOTOGRAFII) Scris de Dana Hirnea on 30-10-2011
oct.
11
Lumina toamnei
categoria (FOTOGRAFII) Scris de Dana Hirnea on 11-10-2011
Mai sper la cateva raza de soare in toamna asta ….
sept.
28
Muzica inghetata
categoria (FOTOGRAFII, Lumea prin ochii mei) Scris de Dana Hirnea on 28-09-2011
Goethe spunea ca arhitectura e muzica inghetata. Si trebuie sa recunosc ca asa cum ma emotionez cand ascult o melodie minunata, la fel ma emotionez cand vad cladiri frumoase.
Imi plac orasele care pastreaza cladiri din alte epoci si le pun in valoare. M-as plimba pana la epuizare pe strazi cu parfum vechi bucurandu-ma de frumusetea cladirilor. Locuiesc intr-un oras mic ce n-a mai pastrat nimic din frumusetea cladirilor de altadata. Comunistii au demolat case frumoase si ne-au inghesuit pe toti in blocuri gri si inestetice. Capitalistii de dupa 1989 au construit aiurea si fara discernamant cladiri fara un stil arhitectonic anume.
Am fost in trecere prin Braila sambata trecuta. Mai vazusem ocazional orasul vizitand rudele din partea mamei, dar niciodata n-am ajuns in centrul vechi al Brailei. Nu credeam ca e ceva de vazut in oraselul asta, despre care mai stiam ca e doar foarte sarac. M-am inselat cumplit. Exista o zona in Braila cu parfum interbelic – Strada Regala. M-am plimbat agale si am facut fotografii, m-am oprit pentru o cafea si-o prjitura la una din cafenelele de pe trotuar. Miros de ziduri umede si mucegai. Amestec de nou si vechi, imagini cu Braila interbelica pe unele cladiri sau grafitti pe altele, alte accente moderne prin prezenta internetului wireless. Ehe… daca ar fi stiut domnii cu baston si joben de aceasta inventie!
Pornind la pas, nu departe de Strada Regala am descoperit una din cele mai frumoase case pe care le-am vazut vreodata. Poarta era deschisa si am patruns in curtea plina cu sculpturi din lemn. Casa a apartinut armatorului Mihail Andries Embiricos, patronul Societatii de navigatie M Embiricos&Co. Societatea efectua export de cereale si import de carbuni, detinea linia transatlantica de transport de calatori cu vapoare de lux. Avea sediul central la Londra si filiale la Bucuresti, Braila, Galati si Constanta.
Cladirea din Braila, renovata si reabilitata in 2010 a fost construita in anul 1912 dupa planul arhitectului Iancu Predinger este considerata pe buna dreptate un monument istoric si de arhitectura.
In prezent gazduieste operele sculptorului Nicapetre. Stateam in curte pe o banca si un domn ne-a abordat spunandu-ne ca se poate vizita si interiorul. Nu ma pricep la sculptura, iar doamna a care se ocupa de cladire a constatat dezamagita ca ne intereseaza doar casa.
Totul se imbina foarte armonios. Camere inalte, o scara din marmura superba, coloane semete, un vitraliu pe palierul scarii principale, luminatorul – sursa de lumina naturala a holului central, balustrade din fier forjat si multe alte detalii gandite cu grija.
Daca ajungeti in Braila, vizitati aceasta casa. N-o sa va para rau!
iul.
25
Week-end la Lacul Sf. Ana
categoria (FOTOGRAFII, Lumea prin ochii mei) Scris de Dana Hirnea on 25-07-2011
Pe cat de asteptate sunt week-end-urile pe atat de repede trec, mai ales cand se intampla lucruri faine. Asa s-a intamplat si cu week-end-ul ce tocmai a trecut. Am ales ca destinatie o zona nu prea indepartata de Focsani – Lacul Sf Ana.
N-am insistat foarte mult cu documentarea despre obiectivele turistice din zona, lasand cumva lucrurile la voia intamplarii. Singurul lucru pe care l-am facut a fost sa fac o rezervare pentru noapte. Ne-am cazat la o pensiune cu proprietari unguri, foarte amabili si draguti la o distanta de 14km de Balvanyos in comuna Turia. Acum cand citesc despre aceasta localitate aflu ca biserica ce se afla la vreo 50 de m de pensiunea unde eram cazati e o biserica reformata ce dateaza din sec XVI. N-am vizitat-o. Pacat. Poate data viitoare. Am lasat bagajele si am pornit sa exploram tinutul.
Prima tinta – cetatea Balvanyos. Traseul dureaza teoretic cam o ora, practic la noi a durat mai mult ca-s cam neantrenata si lipsa miscarii si antrenamentului si-a spus cuvantul. Sus, dezamagire… doar ruine, 3 pereti ai castelului ascunsi printre vegetatie. Dar privelistea a meritat. Muntii impaduriti, si cerul albastru cu nori pufosi… si liniste, multa liniste. Doar noi si fluturii. La coborare a fost mai simplu desi luandu-ne cu vorba am ratat marcajul traseului dar am ajuns cu bine jos.
 |
Punctul doi pe lista: Lacul Sf Ana. Am mai vazut o data lacul intr-o iarna inzapezita. Pustiu, liniste si pace iar pe lacul inghetat la vremea aceea erau doar cateva rate si busteni Acum cu totul alta poveste. Vara pe malul lacului e plin de turisti care vin la plaja. Turistii se impartea in doua categorii: una foarte numeroasa a turistilor care vin in mod special pentru plaja si gratare, iar cealalta categorie formata din turisti, care vin, fac un ocol al lacului si pleaca. Noi am fost din a doua categorie. Langa lac e o mica bisericuta – Capela Sf. Ana. Capela era inchisa la exterior cu un grilaj metalic, dar usa bisericii era deschisa. Mi-am bagat nasul printre gratii si am aruncat o moneda. Lacul e singurul lac vulcanic de pe teritoriul Romaniei. Nu exista oxigen in apa si prin urmare in lac nu traieste nici o vietate. E inconjurat de o padure de brazi.
Punctul 3 si cel mai interesant a fost Tinovul Mohos. Citisem cate ceva, stiam ca e rezervatie floristica. Tinov inseamna mlastina oligotrofa. Tinovul Mogos e de fapt o mlastina formata intr-un crater vulcanic pe locul unui fost lac. Vizita in tinov se face in grupuri organizate cu ghid. Intrucat grupul era unul mixt – romani si maghiari, prezentarea era facuta atat in romana cat si in maghiara. Ghidul nu vorbea prea corect romaneste dar a fost compensat de faptul ca isi presara prezentarea cu mici glume pe alocuri. Era destul de bine documentat, si mi-a placut ca despre fiecare planta dadea si indicatii despre afectiunile pe care le trateaza. Am ascultat prezentarea de inceput si pe alocuri pe traseu, deoarece oprindu-ma sa fac fotografii am mai pierdut din explicatii. Dintre plantele rare am fotografiat doar bumbacarita. Celelalte despre care ne-a povestit – roua 
cerului – planta insectivora, nebunelele – planta cu efect halucinogen – ori le-am ratat eu pe traseu, ori nu erau. Am facut fotografii frumoase.. dar iata ce patesti daca ramai in coada grupului.
cerului – planta insectivora, nebunelele – planta cu efect halucinogen – ori le-am ratat eu pe traseu, ori nu erau. Am facut fotografii frumoase.. dar iata ce patesti daca ramai in coada grupului. Si ziua se apropia de sfarsit. A doua zi urma sa ne indreptam spre Sf. Gheorghe dar planurile au fost amanate. Ploua torential si nu apareau semne ca ploaia ar vrea sa se opreasca. Asadar ne-am intors cuminti spre casa urmand sa lasam pe alta data zona Sf. Gheorghe
iun.
05
Despre copii si copilarie
categoria (FOTOGRAFII, Lumea prin ochii mei) Scris de Dana Hirnea on 05-06-2011
A trecut 1 Iunie. Nu mai sunt copil de mult, dar anul asta a fost tare fain. In banca la care lucrez s-au inlocuit posterele austere cu reclamele produselor bancare cu desene de copii. Timp de 3 zile, banca a fost plina de copii frumosi si voiosi. Si am uitat putin de presiunea target-elor si a bugetului de vanzari si ne-am umplut de energia lor.Si am mancat si din bomboanele pregatite pentru ei. La urma urmei si noi suntem copiii cuiva.
Am cunoscut femei minunate care isi fac meseria cu multa pasiune. Si mi-am revazut dupa 30 de ani educatoarea de la gradinita. A fost un moment greu de povestit in cuvinte. Eu nu imi mai aminteam nici macar cum se numea. Ea nu avea cum sa ma recunoasca acum. Prin franturi de aduceri aminte, i-am povestit unde era clasa, ce imi mai aminteam despre gradinita. I-am spus numele meu de atunci. Se straduia sa-si aminteasca. Am mai vorbit putin despre vremurile de atunci si vremurile de azi si am plecat. Dupa un timp a venit dupa mine intrebandu-ma daca am o alunita. Da. I-am aratat-o spre coltul gurii. Si-a amintit ca eram cea mai inalta din clasa. I-am confirmat. E incredibil cum dupa atatea generatii de copii sa-ti amintesti asemenea amanunte.
Sunt femei extraordinare prin mana carora au trecut generatii intregi de copii. Si le-am vazut cum ii priveau cu drag, cu duiosie si stiau in acelasi timp sa-i cuminteasca. Sunt meserii care nu cred ca se pot practica fara pasiune. Asta e una dintre ele.
SI iata si cateva fotografii cu copiii. Mi-a fost greu sa aleg pentru ca am cateva sute, si nu as fi putut sa le postez pe toate aici. Nu-i asa ca-s frumosi?
mai
02
Tot despre primavara
categoria (FOTOGRAFII) Scris de Dana Hirnea on 02-05-2011
Nu ma pot abtine sa nu postez aici alte fotografii facute in primavara aceasta. O primavara frumoasa plina de lumina si culoare.
Intotdeauna mi-am dorit sa pot fotografia flori si detalii, dar nu ma ajuta aparatul si nici cunostintele. Acum cu aparatul s-a rezolvat, cu partea a doua mai am de lucru, dar sunt perseverenta si veti vedea pe masura trecerii timpului fotografii din ce in ce mai bune.
apr.
19
Fotografii de primavara
categoria (FOTOGRAFII) Scris de Dana Hirnea on 19-04-2011
Pentru ca site-ul de fotografii unde imi petrec cea mai mare parte a timpului de cateva luni nu functioneaza m-am gandit ca singura solutie e sa postez cateva fotografii aici. Nu le puncteaza nimeni, dar poate se va bucura cineva de ele si aici.
Si cum in ultima perioada m-am delectat cu o gramada de fotografii de primavara… e randul lor sa apara in prim plan aici.
apr.
14
Despre magnolii si alte vise
categoria (FOTOGRAFII) Scris de Dana Hirnea on 14-04-2011
Nu stiu de cand am inceput sa fac o pasiune pentru magnolii. Le-am descoperit tarziu, dar a fost dragoste la prima vedere. Si in fiecare primavara ies la vanatoare de fotografii.
Magnolii la Balcic. E o dorinta neimplinita. Imi doresc sa vad coltul acela de gradina primavara. N-am reusit sa ajung nici anul acesta. N-am vazut Balcicul decat in plina vara si nu are nici o legatura cu Balcicul interbelic de care m-am indragostit. Am o imagine idealizata a acestui loc si recunosc ca mi se trage de la cartile pe care le-am citit: Balcicul Olgutei Deleanu din La Medeleni, Balcicul Dianei din Panza de paianjen, Balcicul lui Mihail Sebastian din Jurnal sau Balcicul din Memoriile Reginei Maria sunt doar cateva exemple.
Am plecat de la magnolii si am ajuns la Balcic. Intentia mea a fost de a posta cateva fotografii pe care le-am facut saptamana aceasta cu magnolii abia inflorite. Si pentru ca acest blog nu s-a dorit un blog doar de imagini ci unul de „cuvinte”, m-am gandit ca nu-s de ajuns doar fotografiile.
Dar ce poti sa scrii despre magnolii? Ca imi doresc sa plantez macar una roz in curtea casei noastre? Ca numele provine de la botanistul fancez Pierre Magnol? Ca sunt albe, roz, purpurii, albastre sau verzi-galbui? Spun doar atat: pentru mine sunt cele mai frumoase flori.
apr.
07
Primavara
categoria (FOTOGRAFII, POEZII) Scris de Dana Hirnea on 07-04-2011
A cunoaste. A iubi
Înc-o data, iar si iara
a cunoaste-nseamna iarna
a iubi e primavara.
A iubi – aceasta vine
tare de departe-n mine.
A iubi – aceasta vine
tare de departe-n tine.
A cunoaste. A iubi.
Care-i drumul? Ce te-ndeamna?
A cunoaste – ce înseamna?
A iubi – de ce ti-e teama?
printre flori si-n mare iarba?
Printre flori si-n mare iarba,
patima fara pacate
ne rastoarna-n infinit,
cu rumoare si ardoare
de albine re-ncarnate.
Înc-odata, iar si iara,
a iubi e primavara.
Lucian Blaga
apr.
06
Mi-e dor de mare
categoria (FOTOGRAFII) Scris de Dana Hirnea on 06-04-2011
Daca m-ar intreba cineva ce prefer: marea sau muntele, as raspunde dintr-o rasuflare muntele. Si totusi din cand in cand mi se face un dor nespus de mare, de intinderea ei nesfarsita, de mirosul ei sarat de nisipul granulat sub talpi.
Imi ajung 2 zile pe an la mare. Nu-mi trebuie mai mult pentru a ma bucura de ea. Si nu vorbesc de litoralul romanesc in plin sezon turistic. Nu. E aglomeratie, mizerie, caldura infernala.
Nu-mi place vara la mare. Nu sunt adepta statului la plaja. Vorbesc de zile de liniste in care sa ma bucur de mireasma sarata, sa sunetul valurilor, de nemarginirea albastra.
Cele mai faine zile petrecute la mare au fost intr-un februarie cu cativa ani in urma. Totul pustiu, eram singura pe plaja si aveam impresia ca marea e acolo doar pentru mine. Sau un septembrie infrigurat in care mare era acolo doar pentru mine si cativa prieteni dragi.
Si imi vin in minte apusuri de soare superbe si rasarituri senzationale (in numar mult mai mic fiindu-mi asa de greu sa ma trezesc dimineata ). Culori, nuante, liniste, miresme, toate imi vin in minte. Imagini din trecut si dorinte de viitor. Visez o primavara la Balcic, cu magnolii inflorite si un colt de liniste la poalele castelului. Si de fiecare data apare altceva, magnoliile infloresc si se trec, zilele vin si se petrec, dorul si dorinta ramane. Si mai visez o duminica de iarna cu un soare ce rasare dintr-o mare inghetata cu o lumina cu reflexii speciale. Si tipat acut de pescarusi.
Dar pana atunci revad fotografii din trecut, si le postez aici…
