Inceput de primavara

categoria (FOTOGRAFII) Scris de Dana Hirnea on 27-03-2011

     Astept primavara. Printre picuri de ploaie am pornit dupa floricele. Am ratat ghioceii, se ofilisera deja dar de sub frunze moarte apar rand pe rand viorele, toporasi, albastrele. Astept o primavara luminoasa si insorita.
     Dar pana atunci ma „laud”cu ultimele poze facute intr-o zi ploioasa de primavara.

Iasi by night

categoria (FOTOGRAFII, Lumea prin ochii mei) Scris de Dana Hirnea on 08-03-2011

       Am petrecut un week-end prelungit in Iasi. Pe buletinul meu, la locul nasterii scrie chiar Iasi. De cate ori merg acolo am un sentiment ciudat. Ma simt vinovata ca nu  reusesc sa ma atasez deloc de orasul asta. Un oras linistit si frumos. Nu simt nimic special, desi imi impun de fiecare data sa-l privesc cu alti ochi.
      In week-end-ul acesta l-am privit prin obiectivul aparatului de fotografiat si in putinul timp pe care l-am avut am incercat sa-i descopar frumusetea. Cladirile vechi si frumoase sunt puse in valoare o data cu lasarea serii. Am avut noroc de un apus fenomenal printre blocurile gri ale orasului.
      Nu scriu mai mult in seara asta… las doar imaginile sa vorbeasca.

Culorile naturii

categoria (FOTOGRAFII) Scris de Dana Hirnea on 08-02-2011

     Sambata seara iesisem la vanatoare de fotografii noi, si am avut norocul sa ma bucur de cel mai frumos apus de soare ce mi s-a imprimat pe retina dar si in cardul de memorie al aparatului de fotografiat. Constat  adesea ca natura e uluitoare si ne surprinde uneori cu niste culori ireale.
     Cele mai frumoase culori le-am vazut aseara, desi au mai fost apusuri de care m-am bucurat de-a lungul timpului. Rasaritul are si el farmecul lui dar de el ma bucur mai rar, pentru ca nu sunt o persoana matinala. Intotdeauna imi propun in concediu sa ma trezesc dimineata sa prind rasaritul. Nu-mi reuseste. Asa ca ma bucur de culorile soarelui la asfintit.
    Cel mai frumos rasarit de soare l-am prins pe malul marii in Grecia. In rest, rasarit de soare am mai reusit sa vad ori din masina, daca plecam la un drum lung si prindeam inceputul de zi pe drum, in anii studentiei cand in sesiune ma prindea dimineata invatand sau foarte rar in concediile la mare.
    Cu apusul e mai simplu. Ma bucur adesea de privelisti frumoase chiar din balcon nostru. La mare sau la munte, culorile asfintitului sunt spectaculoase.
    Mi-as dori sa am talentul de a spune in cuvinte ceea ce natura deseneaza pe cer. Dar talentul asta imi lipseste si prin urmare, am cerut ajutorul aparatului de fotografiat. Asadar va las si pe voi sa va bucurati de spectacolul lumii.

Jurnal de calatorie II

categoria (FOTOGRAFII, Lumea prin ochii mei) Scris de Dana Hirnea on 24-11-2010

     Astazi ne-am pornit mai greu la drum. Aveam in plan Pestera Ursilor si destinatia finala Oradea unde vom ramane peste noapte.
     N-am vazut prea multe pesteri in viata mea. De fapt singura de care imi amintesc acum e pestera Dambovicioara pe care am vazut-o intr-o tabara in clasa a V. Iar daca am vazut si alta, nu imi aduc aminte in acest moment. Pestera Ursilor se numeste asa datorita numeroaselor fosile de ursi descoperite aici. Turistii pot vizita doar o parte din pestera, o alta fiind destinata exclusiv cercetarilor.  Se pot vizita doar 3 galerii care se numesc Galeria Ursilor, Galeria Emil Racovita si Galeria Lumanarilor. Formatiunile de stalactite si stalagmite, de diferite forme si marimi lasa loc imaginatiei si propriilor interpretari, dar unele dintre ele au fost „botezate” de cei ce se ocupa de pestera. Casuta piticilor, Lacul cu nuferi, Coloana infinitului sau Sfatul batranilor sunt cateva din denumirile de care vorbeam. Restul stalactitelor sau stalagmitelor isi asteapta botezul.
     Am strabatut satele din Arad si apoi din Bihor, sate cu case la sosea, fara curti ca in Moldova, case foarte colorate (cam mult portocaliu – sper ca nu cu influenta politica ci doar optiuni de gusturi estetice proprii) si biserici cu turle foarte inalte. In majoritatea satelor existau cel putin 2 biserici: una ortodoxa si una catolica, biserici foarte frumoase diferite ca arhitectura fata de cele din Moldova. Se simte mult influenta vestica.
     Inainte de Oradea, ne-am oprit la Baile Felix. Asadar putem spune ca in saptamana noastra de miere am fost la bai. La pensioara vom alege discotecile. 🙂 Hoteluri vechi mari, gri si urate, alaturi de pensiuni foarte noi si cochete. Statiunea nu era foarte populata ca nu e sezon, dar nici pustie. Un tur de ansamblu sa ne facem o idee despre statiune, un sofer de autobuz obraznic si un restaurant in care am fost „asasinati” de muzica de pe Favorit TV e tot ce ramane in mintea noastra.
     Oradea. Ne-am cazat si a urmat o scurta documentare despre oras. Am pornit spre centrul istoric, dar deja se innoptase. Asadar pozele din Oradea sunt poze de noapte ca si cele din Arad. Dar pentru ca Oradea ni s-a parut mult mai frumoasa decat Aradul ne-am propus sa mai ramanem o zi pentru a admira orasul.
     Deocamdata poze din Pestera Ursilor si Oradea by night. Promit sa revin cu poze cu minunatele cladiri din acest oras, la lumina zilei.

Jurnal de calatorie I

categoria (FOTOGRAFII, Lumea prin ochii mei) Scris de Dana Hirnea on 23-11-2010

       Am pornit in saptamana noastra de miere, luni foarte de dimineata. Luna plina ne-a insotit pe traseu. O luna imensa, pe care am urmarit-o in muntii Vrancei printre brazi. Si apoi un rasarit spectaculos la poalele Fagarasului. Luna n-am fotografiat-o, dar o fotografie cu rasaritul o postez aici ca sa va bucurati si voi de priveliste.
       Ne propusesem sa petrecem cateva zile in Budapesta, cu un popas scurt in Arad. N-am reusit sa trecem insa de vama, pentru ca aveam buletinul invalid. Mi l-au perforat la starea civila in 13 noiembrie, si n-am apucat sa-l schimb. Am incercat in Nadlac… n-a mers… ne-am reintors in Arad, incercand sa obtinem un pasaport temporar (sfatul vamesului din Nadlac 🙂). Nici asta n-am reusit. Ne-am incercat din nou norocul cu vama de la Turnu. Acolo acelasi rezultat. Si in plus, cei de la Nadlac anuntasera vama din Turnu de incercarea noastra, asa ca am renuntat pana nu ne alegeam cu vreo amenda sau ceva asemanator.  Asa ca ne-am reintors in Arad, reconfigurand traseul saptamanii nostre de miere.
        Mai ramanem o noapte in Arad, si apoi plecam spre Oradea, Cluj si cine stie ce idee ne mai vine. Traseul il stabilim seara pentru a doua zi, daca avem internet in camere. In prima noapte petrecuta in Arad, n-am avut desi pensiunea la care ne facusem rezervare scria pe site ca ofera acces la internet. A doua seara avem mai mult noroc. Avem net. E adevarat ca se mai intrerupe el din cand in cand, dar putem comunica, si iata ca pot posta pe blog.
       Aradul e un oras linistit si frumos. Am gasit centrul istoric, cu o catedrala ordodoxa nou construita si impunatoare. Catedrala ortodoxa veche „Sf. Ioan Botezatorul”, construita pe la mijlocul secolului IX, in stil baroc e mult mai mica dar are un farmec special. Nu e amplasata atat de central, nu beneficiaza de lumini care s-o puna in valoare dar e construita de un arhitect cu mai mult bun gust decat cea noua, a carei constructie a inceput in 1998.   
       Cel mai mult mi-a placut catedrala romano-catolica. Am intrat sa o vizitam pe la ora 18, in momentul in care incepea o slujba de seara.  N-am participat niciodata la o slujba catolica. Pe cat e de frumoasa la exterior pe atat de impresionanta in interior. Si desi slujba se desfasura in limba maghiara, adica n-am inteles nici un cuvintel, incarcatura emotionala a fost deosebit de mare.
       Multe dintre cladirile foarte frumoase ale Aradului sunt puse in valoare cu ajutorul iluminatului arhitectural.  Lumini calde si reci scot in evidenta anumite parti ale cladirilor. Catedralele, teatrul sau Primaria, Prefectura si Consiliul judetean sunt bine iluminate asa cum veti vedea in cateva poze postate mai jos. Din pacate sunt si cladiri la fel de frumoase care nu beneficiaza de iluminare si e pacat. Catedrala ortodoxa veche sau  Palatul cultural sunt doar doua din cladirile descoperite de noi.
       Fotografiile postate nu sunt  facute de mine ci de sotul meu, dar cum bunurile dobandite pe timpul casatoriei sunt comune, mi-am permis sa le postez aici, bineinteles cu acordul lui.