Lumea prin ochii mei

       In fiecare an, un ultimele ceasuri ale anului fac un mic bilant cu ce a fost bine si ce a fost rau in anul ce tocmai se sfarseste.  2010 a fost pentru mine unul din cei mai frumosi ani, asa ca se poate numi un an foarte profitabil in contabilitatea vietii si cand spun asta nu vorbesc din punct de vedere material.

      Acum cativa ani cand abia incepeam sa inteleg contabilitatea, cineva mi-a fost de mare ajutor cu o „metafora” care mi-a fost de mare ajutor in asimilarea notiunilor de activ si pasiv. Ceea ce e sigur, ca de atunci nu mai incurc niciodata conturile de activ si cele de pasiv. Persoana care e barbat cu usoare tendinte misogine  (sau poate doar mi se pare mie), mi-a spus ca activul e ceea ce ai (barbatul) iar pasivul reprezinta datoriile si obligatiile (femeia). Conturile bifunctionale le asocia cu travestitii. Dincolo de explicatia care mi s-a parut amuzanta si de foarte mare utilitate, recunosc ca sunt responabila cu cheltuielile familiei, asa ca ma incadrez in clasificare.

     Revenind la punctul de plecare, anul acesta am acumulat active importante: o dragoste mult asteptata si implinita, o familie extinsa si extraordinara. Prietenii au ramas aceeiasi, dar relatiile au devenit mai puternice. Am intalnit oameni extraordinari sau aceeasi oameni despre care mi-am schimbat parerea. Poate am devenit eu mai toleranta, si asta ar fi trecut tot la capitolul plusuri sau poate ei s-au schimbat cu adevarat si atunci e un plus pentru ei, dar in nici un caz un minus pentru mine.

       A existat insa si reversul medaliei, oameni care si-au arata adevarata fata si care s-au dovedit ca nu sunt ceea ce pareau de fapt. Dincolo de dezamagire, am realizat (oare pentru a cata oara) ca oamenii nu sunt toti buni, ca lumea in care traim nu e o lume ideala.

      Peste cateva ore, anul acesta se sfarseste si va veni un alt an, pe care il astept cu drag, cu dorinte multe, cu sperante,  cu vise si visuri. O parte din ele poate se vor implini, o parte poate nu, dar voi avea parte de experiente din care cu siguranta voi mai invata cate ceva…

     LA MULTI ANI si un an asa cum va doriti, cu liniste, pace, impliniri, dragoste, fericire si multa sanatate.

      Fiecare decembrie debuteaza invariabil cu multitudinea de colinde pe care la auzi pretutindeni: TV, radio, supermarket, magazine de pantofi (pe-astea le cunosc cel mai bine …) sau mici magazine din coltul strazii.  O lume intreaga asculta Leru-i ler si Merry Christmas. N-am nimic cu Hrusca, dar prea e pe toate posturile de radio. Si ce e prea mult strica. Stiati ca au aparut pana si bancuri cu Hrusca?

      Cete (gasti) de colindatori incep ritualul colindatului cat mai devreme posibil, ca sa acopere un numar cat mai mare de case vizitate ceea ce implicit duce la cresterea veniturilor. Totul are un puternic iz comercial. Prima gasca de colindatori a sunat la usa mea pe 5 decembrie. Mult prea devreme. N-ar trebui sa ascultam colinde in seara de Ajun, in timp ce impodobim bradul? Colindele si alte lucruri legate de Craciun isi pierd valoarea tocmai datorita acestei mediatizari mult prea intense. Tot ce e legat de Craciun a devenit mult prea comercial.

      Nu sunt Grinch, ma bucur de luminitele de Craciun, vreau brad impodobit chiar daca n-are nici o legatura cu traditia crestina, imi place sa fac cadouri celor dragi, dar tare mult mi-as dori  ca radiourile sa nu mai urle colinde de la inceputul lui decembrie, ca reclamele cu Mosi Craciuni sa nu inceapa sa fie difuzate din noiembrie…

 

         Numele sub care e cunoscut – chestionarul lui Proust – provine de la răspunsurile date unor intrebari de către Marcel Proust, păstrate în jurnalul prietenei sale, Antoinette Faure. Ulterior  la acest set de intrebari au raspuns diverse personalitati. Voi incerca si eu sa raspund acestor intrebari fara a avea pretentia de a ma considera vreo personalitate. E un joc, un exercitiu, la care va invit sa participati si voi.